Anul acesta, în iulie sau august, se împlinesc 40 de ani de la prima hartă desenată, de mână, pe o coală mare de carton… Era o hartă a României, cu noile județe – Călărași, Giurgiu – și cele „reconfigurate” – Dâmbovița, Ialomița și fostul „sector agricol” Ilfov (redevenit județ, în 1996). Tata cumpărase o hartă fizico-geografică și administrativă a României, dar aceea cuprindea „vechile” județe Ilfov și Ialomița, iar eu „n-am mai avut răbdare” să văd noua hartă administrativă la librărie; am desenat-o eu!

Debutul în ale cartografiei fusese, însă, mai vechi: la școală, cu mai bine de un an înainte (eram în clasa a IV-a), învățătoare ne-a pus, mai spre final de an școlar, pe o colegă de-a mea și pe mine să le desenăm fiecăruia dintre ceilalți membri ai clasei, planiglobul, în caietul de geografie… De aceea am considerat că acesta ar fi „debutul” meu în domeniul cartografiei… Era prin mai-iunie 1980… A mai trecut un an până la prima hartă realizată „din proprie inițiativă” și… începutul a fost mai greu, fiindcă nu m-am mai oprit! 🙂

Au urmat o serie de hărți, fie cu fiecare continent în parte (după cele din Atlasul școlar, mărite „la scară”), fie cu planiglobul, fie, din nou, cu România (cea actuală sau chiar mai mare și chiar „foarte” mare – aceasta includea, pe lângă Basarabia, Bucovina și Cadrilater, și Transnistria, Pocuția, nordul Maramureșului, Crișana și Banatul până la Tisa și regiunea Timocului…)… Din vara lui 1982 – terminasem clasa a VI-a – am trecut și la planuri de localități, realizând planul Făgărașului, după documentarea, la teren, „cu ceasul și cu pasul”…

În clasa a VIII-a, după ce am desenat harta Franței, de la cea a Regatului Unit și a Irlandei, am ținut cont ȘI de aspectul estetic al hărții: am lăsat loc pentru chenar și detaliile necesare de trecut acolo. Celelalte elemente, ca titlul, legenda, scara, paralelele și meridianele, au fost incluse de la început… Ca o paranteză, tot printr-a VIII-a (dacă nu cumva începusem dintr-a VII-a!), lucram, în paralel, la un manual de Geografie a României (foarte) Mari, care, firește, includea și hărți. Manualul era „scris” pe un caiet studențesc cu foi albe… Îmi amintesc că, în una din lecțiile introductive, cu frontierele și punctele extreme ale României, a trebuit să calculez coordonatele (longitudine și latitudine) pentru fiecare dintre aceste puncte (cine s-ar fi gândit că voi face asta ȘI la facultate!… ). Din păcate, pe lângă faptul că nu-mi mai amintesc să-l fi terminat, nu știu dacă îl mai am…

La fel s-a întâmplat și cu destule din vechile „producții” cartografice, care fie s-au pierdut, fie au dispărut, din diferite cauze… Una dintre ele, la care țineam foarte mult, era o hartă a României (tot „foarte” mari), cu relieful, rețeaua hidrografică, împărțirea administrativă, cu tot cu municipii, orașe, comune, rețea rutieră, feroviară, legături maritime, etc. Harta era la scara 1.1000000 și am lucrat la ea șase luni, din primăvara până-n toamna anului 1987 (când eram, deja, în clasa a XII-a)…

O astfel de hartă a României, cu județele interbelice, nu doar că a „supraviețuit”, dar, în iunie 1990 (imediat după revenirea din Armată), după ce am desenat-o în câteva zile, am mers la un atelier de montat geamuri și am înrămat-o, punând-o pe peretele din sufrageria casei părintești, unde stă, de atunci, fără încetare… Graba de a o vedea montată a făcut ca ea să fie înrămată fără unul din elementele care n-a mai „apucat” să fie înscris… Poate și acest „detaliu” o face „unică”. Graba era justificată: la finele lui iunie 1990, se împlineau 50 de ani de la ultimatumurile sovietice, prin care Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței au fost rupte din trupul Țării și acesta era, după mintea mea de 20 de ani, „răspunsul” meu dat ocupanților (trebuie să reamintesc că, în 1990, exista, încă, Uniunea Sovietică și nu știu câți „visau” că, după un an și ceva, acest colos va dispărea!)!…

Devenind student, din toamna anului 1991, activitatea cartografică a continuat, firește, doar că, de acum încolo, multe din materialele cartografice erau necesare pentru temele de seminar și/sau lucrări practice. Am continuat însă, mai ales în vacanțe, desenarea de hărți „din proprie inițiativă”, una dintre cele mai reușite astfel de producții fiind un nou plan al Făgărașului, realizat după o altă documentare, în 1994…

O altă „serie” de hărți a fost inclusă în lucrările de licență (1996) – circa 25 de hărți – și de disertație (1997) – aproape 10 asemenea materiale cartografice… De asemenea, în anii 1996-2000, am realizat mai multe hărți cu traseele aplicațiilor geografice (excursii) realizate cu elevii: la Băile Tușnad (1996), în Masivul Rarău (1997), pe Valea Prahovei, în estul Transilvaniei și la Putna (1998), ori la Lacul Roșu (1999)… De asemenea, referatele la doctorat (susținute în intervalul ianuarie-septembrie 2000), au inclus hărți realizate (încă) pe calc, de mână… Aveau să fie (printre) ultimele… Dintre hărțile desenate „din proprie inițiative”, se numără cele legate de Banatul de Severin sau de județul Făgăraș, ambele hărți – cu detalii fizico-geografice și administrative.

Din 2001, (de)venind cadru didactic la Universitatea ieșeană, am fost inițiat în „tainele” diferitelor programe cartografice, precum Carthema, Cabral și, mai ales, Philcarto, cei care m-au „dăscălit” fiind colegii George Țurcanașu, Octavian Groza, Alexandru Rusu, dar și Radu Căpitan sau Daniel Condorachi… Astfel încât, de atunci, „producția” cartografică personală a trecut de la cel mult câteva zeci de hărți anual, la peste 1000/an!… Caracteristică prezentă ȘI în cursurile deja publicate, care au, fiecare, peste 100 sau chiar câteva sute de hărți, în fiecare asemenea carte…

Sunt, deja, aproape 20 de ani de la ultima hartă realizată de mână, pe calc: eram la Făgăraș, în vara lui 2002, mă înscrisesem la o manifestare științifică organizată la Cetate de Muzeul Țării Făgărașului și, cum comunicarea pe care o aveam de susținut nu avea material cartografic, cum nu aveam la mine calculator/laptop, am desenat o hartă de mână…

În încheierea acestei succinte evoluții, în plan cartografic, amintesc că, chiar dacă, azi, cartografia asistată de calculator, cu ajutorul diferitelor programe cartografice este utilă și foarte la îndemână, este necesar dă fie respectate regulile cartografiei clasice, realizate, decenii la rând, de mână, pe calc, hârtie sau carton… De asemenea, pentru cine (mai) știe cum se desenează o hartă de mână, cu rotringul, acest lucru e un câștig, pentru că nu se știe niciodată cum se întâmplă să ai nevoie de așa ceva!… 🙂