Am revenit, de câteva zile, la completarea bazei de date legate de alegerile legislative la nivel mondial, pe țări… Asta, nu doar pentru realizarea unui articol ce trebuie definitivat în scurtă vreme, spre a fi (și) prezentat (online) la o conferință internațională, ci și pentru că, în primul rând, crearea și completarea acestei baze de date se înscrie între preocupările personale… E și un „pariu” cu… ghinionul, deoarece, cu câțiva ani în urmă (vreo 6, cred), când a „crăpat” un laptop mai vechi (la Londra, tot la o conferință!), după ce l-am „recuperat”, am pierdut, totuși, unele fișiere, inclusiv o mai veche bază de date similară, pentru care inventariasem (aproape) jumătate din statele lumii (din câte îmi mai amintesc, terminasem de introdus datele pentru Irlanda, sau eram pe punctul de a o face…)… Atunci, din ce rețin, luasem statele lumii și diferitele alte entități politice (teritorii autonome, cu statut special, nerecunoscute unanim, etc.) în ordine alfabetică, în vreme ce, de data aceasta, am pornit pe continente, începând cu Asia și Australia-Oceania… „Începând” e un fel de-a spune, deoarece, pe de altă parte, în cazul mai multor state europene, nord-americane (Canada, Statele Unite), din Asia și/sau Oceania (India, Japonia, Australia), se lucrează, în paralel, la o altă bază de date, la nivel regional, subnațional… Mă rog, comparând cu ce-am pierdut acum câțiva ani, dacă atunci eram, poate pe la un 30 și ceva-40% din totalul entităților politice actuale (state și/sau teritorii), acum am ajuns pe la un 14-15%…

În fine, să lăsăm deoparte aceste informații de „bucătărie internă” și să trecem la chestiunea pe care voiam să o abordăm. Ieri am terminat de introdus în calculator datele pentru Malaysia. Acolo se desfășoară alegeri legislative de vreo șapte decenii, alegeri la care participă mai multe formațiuni, alianțe și candidați independenți, cu șanse de a accede în legislativ. Țara a fost condusă, neîntrerupt, până acum câțiva ani, de o coaliție, numită inițial The Alliance, apoi – The National Front, sau în malaeză, Barisan Nasional… De vreo două decenii, opoziția, formată, în principal, din formațiuni naționaliste și social-democrate, s-a coalizat și, deși coaliția și-a mai schimbat denumirea, au mai apărut și fricțiuni între membrii ei, aceasta a rezistat, a perseverat și, la ultimul scrutin, desfășurat în 2018, a reușit să detroneze „eterna” alianță câștigătoare!…

De aici reiese câteva constatări… Mai întâi, că, aparent necunoscută, există democrație electorală și „la antipozi” (aproape), într-o regiune cu o preponderență musulmană. La fel de surprinzător, poate, fostul lider, Barisan Nasional, cuprinde, pe lângă malaezi conservator-islamiști, formațiuni politice ale minorităților indiană și chineză, care colaborează atât cu reprezentanții etniei majoritare, cât și între ele!… De asemenea, la actualii câștigători, ajunși la guvernare, se remarcă eterogeneitatea coaliției: social-democrați și naționaliști, plus niște aliați mai mici, de factură liberală sau conservatoare!… În fine, se demonstrează că, într-un sistem politico-electoral democratic, până la urmă, formațiunea aflată la conducere poate fi „detronată”, în urma votului!

Mai știu o situație asemănătoare, undeva în sudul Africii: Botswana! Acolo, de la proclamarea independenței, undeva prin anii 1960 și ceva, există o formațiune conservatoare, care câștiga mereu, în condițiile existenței unei concurențe electorale reale. De-altfel, inclusiv înainte de 1990, când, condusă de un regim de apartheid, Republica Sud-Africană avea, frecvent, conflicte cu vecinii, influențați de doctrina comunistă sovietică (Angola, Mozambic, Zimbabwe), menținând (și din acest motiv) un regim de ocupație și în actuala Namibie, sud-africanii nu au atacat NICIODATĂ Botswana!… Aceasta, în condițiile în care, având trupe de ocupație și în Namibia, armata sud-africană înconjura Botswana din trei părți!… Aș putea verifica (și acum) dacă vechiul câștigător botswanez mai e la guvernare și azi, dar aștept să ajung la această țară, când voi începe cu statele africane! 🙂