Anevoioasa activitate de actualizare a datelor electorale românești – departe de a fi finalizată, dar ajunsă la un fel de „final provizoriu” care a permis introducerea în calculator și prelucrarea informațiilor pentru o mare majoritate de consultări electorale – deschide perspective vizând „aducerea la zi” atât a părții de geografie electorală românească – deja cel mai consistent capitol al Geografiei electorale, cât și a proiectatului și (mereu) nefinalizatului Atlas electoral al spațiului românesc…

Dintre multele semne de întrebare voi selecta câteva, legate de nivelul de „acoperire” administrativă a datelor electorale pentru unele perioade… Astfel, cel mai probabil, pentru intervalul 1879-1911, plus anul 1918, informațiile electorale legate de scrutinele legislative (pentru Adunarea Deputaților și Senat), vor fi reprezentate cartografic fără Dobrogea, deoarece, exceptând alegerile din 1912 și 1914 (la care au participat și dobrogenii), toate celelalte consultări electorale parlamentare se referă doar la regiunile de la nord de Dunăre. De fapt, pentru acești ani, hărțile generale, referitoare la întregul interval amintit, se vor întocmi, separat, pentru alegerile legislative (1879-1911+1918, respectiv 1912-1914), și pentru cele locale (1880-1914). În ultimul caz, al consultărilor locale (județene și/sau comunale), la toate aceste consultări electorale au votat și alegătorii din Dobrogea (fără Cadrilater).

O altă situație, oarecum similară, se referă la alegerile locale din perioada comunistă. Deși, la prima vedere, relevanța lor pentru cercetare, pentru știință este (aproape) nulă, scrutinele din acest interval pot devoala, surprinzător, unele aspecte, foarte credibile (lucru evidențiat, într-un material, deja publicat, cu peste un deceniu în urmă, legat de „alegerile” legislative din acest interval). Astfel, dacă pentru cartografierea ansamblului tuturor scrutinelor (legislative și locale) se vor lua, împreună, fie pe întregul interval (1946-1987), fie pe prima și a doua parte (1946-1965/1967, respectiv 1969-1987, delimitând, în general, România „populară” de cea „socialistă” sau/și organizarea administrativă predominant regională, respectiv județeană), alegerile parlamentare (pentru Marea Adunare Națională) și cele locale (regionale/județene și comunale), scrutinele raionale – care apar doar în anii 1950-1965 – vor fi cartografiate separat, deoarece Capitala nu a votat la acest tip de alegeri.

Pe de altă parte, probabil, divizarea geografiei electorale românești va rămâne tot pe cele două etape – cea antebelică (1831-1918), respectiv cea interbelică-postbelică (1919-2020), sau i se va adăuga, înaintea lor, o a treia – legată de consultări electorale și viață politică din epocile antică și medievală (cu referințe la Sfatul Bătrânilor, juzii locali, alegerea membrilor din Concilium Trium Daciarum în Dacia romană, adunările cneziale care alegeau voievozii țărilor românești, etc.). Rămâne de văzut dacă și în ce măsură e nimerit să repetăm, de mai multe ori (cel puțin de două-trei – pentru alegeri legislative, locale și/sau de conducători ai entităților politice – domnitori/principi, președinți) fiecare etapă sau, în cadrul fiecăreia, să fie tratate toate tipurile de scrutine pentru care există informații (electorale, sau/și, pentru cele de dinainte de 1831, epigrafice, documentare, onomastice…)?

Probabil, etapa antică-medievală va fi divizată în două intervale (sau chiar trei): antichitatea propriu-zisă (pornind de la obștile țărănești traco-dace, până la alegerile provinciale și locale din Dacia romană), Evul Mediu timpuriu (secolele VI-X/XIII – legat de continuitatea obștilor țărănești, conduse de juzi și de Sfatul Bătrânilor, adunările cneziale, și altele) și epoca medievală propriu-zisă (cu referire la adunările legislative din statele medievale – Dieta Transilvaniei, Sfatul Domnesc, desemnarea Sfaturilor Orășenești, izolat – chiar desemnarea, prin vot, a voievozilor – în Maramureș, până în secolul al XIV-lea, sau în Moldova – alegerea ca domn a lui Ștefan cel Mare). Există și ideea ca acest interval pre-modern să aibă caracter introductiv…

Prima etapă electorală propriu-zisă (cea antebelică) va fi împărțită într-o perioadă „regulamentară” (1831-1847/1856, ultimul an cu referire la membrii adunărilor legislative de la Iași și București, numiți de domnitor, din 1849), una – de la Unirea Principatelor la Independență (1857-1878 – în care, și teritorial, sunt diferențe față de perioada precedentă, fiind incluse și județele din sudul Basarabiei) și o alta – a României independente antebelice (1879-1918 – cu problemele amintite anterior, în al doilea paragraf). Față de diviziunile temporale din Geografie electorală (2013), perioada de mijloc „comasează” două (foste) intervale, numite, atunci, „de tranziție”, separate doar de momentul abdicării lui Alexandru Ioan Cuza și de începutul domniei lui Carol I (1866). Aceeași perioadă de mijloc coincide cu „nașterea” Senatului, sub Cuza (în 1864, continuând, într-un fel Comisia Centrală de la Focșani, din anii 1859-1862), menținut și de Carol I, în vreme ce ultimul interval antebelic va rămâne unitar, chiar dacă s-au produs unele modificări: proclamarea Regatului (1881), reforma constituțional-electorală (1883), tratatele de pace de la București (din 1913 – prin care primeam Cadrilaterul, respectiv 1918 – cu mari pierderi teritoriale, din fericire, doar pentru câteva luni).

Etapa interbelică-postbelică rămâne cu cele trei perioade fixate acum 8 ani: perioada interbelică (1919-1939/1941 – al doilea an adaugă rezultatele celor două plebiscite organizate de Ion Antonescu), perioada comunistă (1946-1987 – ultimul an se referă la alegerile locale din Noiembrie 1987, care au coincis cu revolta anticomunistă a muncitorilor brașoveni) și perioada postdecembristă/postcomunistă (?), care, însă., este mult îmbogățită, pe mai toate „palierele” electorale: s-au actualizat rezultatele legislative (cu datele de după 2008 la Cameră și, integral, cu cele legate de Senat), locale (cu completări numeroase, nu doar după 2008!), prezidențiale și europarlamentare (cu consultările din 2014 și 2019) și cele legate de referendumuri (completate cu informații despre cele din 2012, 2018 și 2019). Aproape sigur, intervalul postdecembrist va cuprinde referințe și la alegerile din R. Moldova (începând cu cele legislative din 1990), dar cu ample completări legate de alegerile prezidențiale (înainte de 2000 și după 2014) și de cele locale (inclusiv cu material cartografic, în completarea celui legat de alegerile parlamentare).

Probabil, și analiza legată de originea miniștrilor se va reconfigura, spre a se „plia”, pe cât posibil, pe aceste „borne temporale”… De fapt, deja, pentru perioada „regulamentară” e necesară crearea, „de la zero” a acestui fragment (cu miniștrii din anii 1831-1858!), rămânând de văzut dacă diviziunile cronologice pentru vechea formă a acestei analize vor rămâne valabile… Și în acest caz, se vor adăuga referințe la demnitarii cu rang de ministru din vremea când, pentru scurt timp, înainte și după Unirea din 1918, Basarabia, Bucovina și Transilvania au avut executive regionale, dar și pentru cei cu același rang din R(A)SS Moldovenească (începând cu 1924, în Transnistria, în cadrul „guvernelor” sovietice de la Balta, Bârzula și Tiraspol și după 1940/1944, până în zilele noastre, în cadrul celor de la Chișinău, inclusiv, pentru actuala R. Moldova).

Și la nivel de demnitari membri ai adunărilor legislative – cu informații actualizate (în mare parte!) – începând din antichitate (cu date disparate, incomplete, despre adunări/sfaturi regale ale statelor traco-dace, despre senatori traco-romani și/sau membri ai Curții bizantine) și Evul Mediu (cu dregătorii din Dieta Transilvaniei și cei din Sfaturile Domnești din Țara Românească și Moldova), continuând cu legislativele românești desemnate, în general, prin vot, din 1831 încoace, se va proceda la încadrarea pe aceleași intervale cronologice. De asemenea, se va proceda în mod similar și în ceea ce privește reprezentarea parlamentară a românilor din jurul României (pentru ultimele două secole) și a rezultatelor alegerilor legislative din spațiul românesc, pe cincinale electorale (din 1831 până azi).

A fost elaborat, recent, un poster cuprinzând, la nivel național, (aproape) toate scrutinele românești din ultimii 190 de ani. Trebuie actualizată scara timpului politico-electoral românesc (cu informațiile din ultimii 4-5 ani) și, în acest caz, e de analizat în ce mod pot fi adăugate pe aceasta informațiile electorale pentru statul moldovenesc pruto-nistrean (prima parte a scării amintite, înainte de 1859, cuprinde, separat, situația Moldovei și a Țării Românești, existența, după 1990, a două state românești – R. Moldova și România ducând, în perioada actuală, la multe similarități cu acea vreme…). E necesar să fie realizat un poster similar cu cel pentru alegerile românești și pentru ultimele trei decenii, la nivelul scrutinelor din R. Moldova (alegeri parlamentare, locale, prezidențiale, plus referendumuri).

Lucrurile sunt departe de a fi „limpezi”, dar, în bună măsură, au apărut multe clarificări!… Și, cea mai bună veste – avem de treabă, nu glumă! 🙂