(Câteva) rânduri – și gânduri – despre geografia electorală europeană… Miercuri, ian. 9 2019 

În urmă cu niscaiva ani (prin 2011-2012), am lucrat o vreme la elaborarea unei baze de date privind evoluția administrativă a statelor europene, de la 1831 spre zilele noastre. De asemenea, introducerea datelor în calculator, pentru alegerile din diferite state ale „bătrânului continent” s-a făcut, treptat, în această perioadă: pentru România și Germania – integral (în ultimul caz mai trebuie făcute unele mici actualizări), de asemenea, pentru fostele imperii otoman și austriac/austro-ungar (anterior dispariției acestora). De asemenea, există baza de date, pentru toată Europa (inclusiv Rusia europeană, Ciprul, Turcia și Caucazul), pentru anii 1991-2010… Dar, fiindcă urmează unul (sau mai mulți de) „dar”…

Unul dintre impedimente este legat de dilema dacă să lucrăm la nivelul decupajului existent în acea perioadă sau să recalculez datele, pe cât posibil, la nivelul regional actual (NUTS 2 și/sau echivalent), în primul rând, pentru comparabilitatea datelor pe diferite perioade istorice? Ar exista o formulă de compromis: din câte știu, în perioada antebelică (1831-1915) nu au fost foarte multe modificări teritoriale, la fel, se poate folosi aproximativ același decupaj administrativ pentru perioada interbelică (1921-1940), dar și pentru cea postbelică (1946-1990), care, în linii mari se suprapune decupajului regional utilizat deja pentru intervalul 1991-2010. Mai rămâne să desenez aceste fonduri de hartă…

O altă problemă este legată de faptul că introducerea în calculator a datelor pentru anumite țări și/sau perioade este extrem de cronofagă (Italia, Franța, etc, mai ales înainte de primul război mondial). În alte cazuri – destule! – nu există date (sau ele ne-au fost inaccesibile) la nivel subnațional (regional) – Bulgaria, Ungaria, Olanda, țările nordice, Polonia… Probabil tot timpul le va „rezolva” și pe acestea, cu condiția să și dispun(em) de el!…

Rămâne și „arondarea” formațiunilor politice naționale la familii politice (inter)naționale. Pe lângă faptul că doctrina acestor familii politice a evoluat în timp, în cazul unor formațiuni politice precizarea afilierii lor este (aproape) imposibilă…

Și ar mai fi și altele… Pe măsură ce se vor „decanta” ideile, voi reveni cu precizări. Între timp, se lucrează, chiar dacă ritmul pare „de melc”!… 🙂

Reclame

Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor Marți, ian. 8 2019 

Inițiativa este veche de peste un secol (din 1908). Aceasta se va desfășura, la Iași, în perioada 18-25 ianuarie 2019. Programul său – în parohiile romano-catolice – se găsește aici:

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201901023

Când va apărea programul și pentru confesiunea ortodoxă, îl voi publica.

De ziua Sfântului Ioan… Luni, ian. 7 2019 

LA MULȚI ANI! cu sănătate și multe bucurii, tuturor Ioanelor și Ionilor, cu ocazia zilei onomastice! Și câteva dedicații:

Din nou, despre Făgăraș… Duminică, ian. 6 2019 

În urmă cu aproape un deceniu, avansam câteva (re)considerații legate de semnificația acestui nume. Istoricul cercetărilor/opiniilor legate de Făgăraș este suficient de bogat. Îl putem trece, din nou, „în revistă”.

Astfel, pe filieră populară, de sorginte maghiară, s-a avansat o etimologie care susține originea din termenii ungurești fa = lemn și garas = groși (bănuți), sugerându-se că, la construirea cetății Făgărașului (1310), în vremea voievodului Ladislau Apor, muncitorii ce lucrau la clădire ar fi fost plătiți cu bănuți de lemn (G. Paràszka, Magyar Nyelvőr, XLII, p. 107 și XLIV, p. 448-449). Ideea este criticată, argumentat, de Ioan Cavaler de Pușcariu – Date istorice despre familiile nobile române, II, p. 109.

W. Scheiner – în Balkan-Archiv, II, p. 51-52 – era de părere că numele ar proveni de la fuvar = Wagen > fuvaros > fuharos. Problema este că termenul
fuvar este recent în germană, deci nici această opinie nu (prea) se poate susține… În plus, numele german al orașului este Fogarasch…

Plecând de la forma din documentele slavo-române, fugraš, s-a avansat ideea unui diminutiv fugaraš, derivat dintr-un fugar, dar și această etimologie, fantezistă (avansată tot de Scheiner), se lovește de faptul că radicalul numelui este fag-.

G. Kisch, în Reflexe romanisch-germanischer Kulturberührungen im Wortschatze des Gotischen und Rumänischen, Sibiu, 1931, p. 19-20, opinează că numele ar deriva de la un patronim german – Fagar, Fager sau Fugger – plus românescul -aș, dar aceasta se lovește de existența, la 1300, a unei forme Fogar și de extensiunea spațială a orașului.

S-a încercat și explicarea prin cuvintele fag și oraș. Nu există, însă, nici o atestare a unei forme care să cuprindă acești termeni…

A rămas, însă, termenul fag, de la care s-a încercat o explicație, ca derivat de la făgar = pădure de fag, la care s-a adăugat sufixul românesc -aș, deci făgăraș = pădurice de fagi, făget mic. Ipoteza a fost susținută, încă de la începutul secolului trecut, de Nicolae Iorga Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească, București, 1906, p. 61 – și de Silvestru Moldovan Ardealul, I. Ținuturile de pe Olt, ediția a II-a, Brașov, 1911, p. 74.

La opinia avansată de cei doi autori din urmă – citați, ca și autorii celorlalte păreri, de Nicolae Drăganu, în Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și a onomasticei, Cluj, 1933, p. 562-565 – am adăugat, mai recent, o argumentație culeasă la teren, în primăvara anului 1996. Astfel, cu prilejul anchetei cu chestionarul toponimic al lui Marius Sala (publicat în revista Limba română, 1964), am aflat de la localnicul Oană Măței din Cârțișoara, că, în hotarul fostului sat Streza-Cârțișoara, există un loc numit Frăgar, unde se află un tufiș de fragi cu un trunchi gros, datând cel puțin de pe vremea străbunicilor săi. Am concluzionat atunci că, dacă frăgar înseamnă tufiș bătrân de fragi, atunci făgar(iu) poate avea sensul de pâlc de fagi bătrâni, loc cu fagi bătrâni. Cum întinderea acelui pâlc cu fagi nu era prea mare, s-a adăugat sufixul -aș și a ieșit, astfel, toponimul Făgăraș (I. Boamfă, Reflectarea realităților geografice în toponimia Țării Făgărașului, Iași, 1996, p. 46).

În urmă cu circa un deceniu, domnul profesor Alexandru Ungureanu a avansat, însă, ipoteza ca numele menționat să aibă sensul de producător de cărbune de lemn/cărbunar/mangalagiu. Ipoteza pare credibilă, singurul impediment fiind, așa cum afirmam și acum aproape un deceniu, absența unor mențiuni onomastice derivate, nu de la diminutivul făgăraș, ci direct de la făgar. Dar, aseară târziu, (re)citind lucrarea menționată a savantului clujean Nicolae Drăganu, am dat peste acea mențiune, ce apare chiar în două surse, la 1300: mai întâi, citându-l pe B. P. Hasdeu, Negru Vodă, CLXXV, amintește că, în cronica municipală a Făgărașului apare textul „1300. Ist Fogaras abermahl erbaut”, în același an fiind amintită construirea așezării și în analele Mănăstirii franciscane: „Anno 1300 Fogar denuo aedificata”.

Această ultimă formă, menționată în analele mănăstirii romano-catolice – numită de localnici La Pateri – este, probabil, o deformare de la un toponim Făgar, care va fi circulat, la început, în paralel cu forma ce a derivat din ea și, până la urmă, s-a impus, nu doar aici, ci în toate numele – toponime și antroponime – ce au rezultat dintr-însa: Făgăraș. Aceasta este încă o confirmare a justeței opiniei domnului Alexandru Ungureanu. Forma amintită în anale, la 1300, derivă din apelativul făgar, dispărut și el, fiind dovada – sigura, deocamdată -, că acesta a existat. De fapt, în 24 mai 2009, afirmam: „ Se pare că aria principală de răspândire a acestuia a fost partea central-sudică a Ardealului, cu „ramificaţii” spre nord (Maramureş), nord-est (Moldova) şi sud (Oltenia) dar pare a fi dovedită şi marea sa vechime, el dispărând undeva după anii 1200-1300.”

Capra la Sărmaș (Harghita) Sâmbătă, ian. 5 2019 

Obiceiuri de Crăciun în Crișana – Meziad (Bihor) Vineri, ian. 4 2019 

Obiceiuri de Crăciun din Banat Joi, ian. 3 2019 

Poianetu’ lui Iocan – un deceniu, în cifre (și nu numai)… Miercuri, ian. 2 2019 

Mă rog, nu e chiar un deceniu, ci oleacă mai mult, din 20 Iulie 2008, până la finalul anului plecat, 2018, dar, cred că nu se supără nimeni pentru această mică… inexactitate (statistică)! 🙂

Au fost, în total, în intervalul analizat, 91815 vizualizări, la care au contribuit 63055 vizitatori. Aceștia au lecturat 686 de articole, postate de subsemnatul, făcând 264 de aprecieri și postând 823 de comentarii (acestea din urmă, parțial, aparținându-mi). Distribuția pe ani a acestor date este prezentată în tabelul de mai jos.

Facem precizarea că, în tabelul de mai sus, datele însemnate cu roșu sunt recalculări personale (numărul de vizualizări nu este consemnat de WordPress decât din 2010, pe baza lui apreciind și datele referitoare la vizitatori).

Așa cum se poate observa, atât din tabel, cât și din graficul de mai jos, anii cei mai „rodnici” în ceea ce privește vizualizările au fost 2010 (cu un total de 12314) și 2018 (cu 12130). Aceștia sunt urmați de 2012 (9683 vizualizări) și 2009 (9494). Ceilalți ani au avut, în general, între 6000 și 8000 de vizualizări. O mențiune specială merită primul an, 2008, care, de fapt, este reprezentat de cam 5 luni și câteva zile, dar, în acest interval, a „strâns” 5750 vizualizări.

Trecând la vizitatori (prezentați în graficul de mai jos), precizăm, mai întâi, că aceștia nu sunt unici (deci, totalul include și mai multe „vizite” ale aceluiași cetățean care a accesat, măcar odată, blogul). Și din acest punct de vedere, unii ani au fost mai „rodnici” – 2010 (cu 8611 vizitatori), 2018 (7301), 2012 (6771) sau 2009 (6640). Iarăși, deși „ciotul” din 2008 a „prins” 4022 vizitatori, evidențiem și acest an, deoarece, dacă ar fi fost întreg, ar fi „concurat” la primul loc cu cei ante-menționați…

Vizitatorii – cu una sau mai multe vizualizări – au fost atrași, nu o dată, de articole (de unele dintre ele, chiar foarte frecvent). Din acest punct de vedere, anul recent încheiat este „regina balului”: din 686 postări, 464 (67,6%) au fost în 2018, care s-a instalat, de departe pe prima poziție. La mare distanță (așa cum se poate observa și din reprezentarea grafică de mai sus) se află anii 2009 (cu 89 de articole) și 2008 (un „ciot” cu 35 de postări). Ceilalți ani abia ating 20 de articole, „lanterna roșie” fiind ocupată de 2013, cu doar două postări.

Anul ce ne-a părăsit recent deține prima poziție și în ceea ce privește aprecierile (așa cum se observă din graficul de mai sus), cu o pondere chiar mai categorică 92,4% (adică, 244 aprecieri, din 264!). Și la comentarii (vezi imaginea de mai jos), 2018 stă cel mai bine: 287 intervenții. Este urmat de 2009 (cu 228 comentarii), 2008 (157) și 2010 (70). Ceilalți ani au cel mult 25 de comentarii, totalizând 81 de luări „de cuvânt”, în 7 ani (2011-2017)!

Cum distribuția spațială este unul din aspectele ce ne pre(a)ocupă și, ținând cont de faptul că WordPress ne ajută nițel, din acest punct de vedere, am elaborat și două reprezentări cartografice, legate de repartiția (crono-)spațială a vizualizărilor (singurul element analizat anterior, pentru care există și o evidență, pe țări). Astfel, din harta de mai jos, realizată prin metoda clasificării ierarhice ascendente, rezultă faptul că, în intervalul 2008-2018, blogul a fost accesat mai ales de cetățeni din România și Republica Moldova. Apoi, un alt grup însemnat se localizează în Europa Central-Vestică – Germania, Franța, Regatul Unit, Spania și Italia – la care se adaugă, peste Atalntic, Statele Unite.

Schimbând puțin metoda (trecând la reprezentarea prin metoda coeficienților de distribuție spațială), alături de România și Republica Moldova, se remarcă mai multe țări europene, dar și Canada, Australia și Noua Zeelandă. Făcând suma pe tot intervalul analizat și împărțind datele fiecărei țări la totalul mondial, reiese că procentele cele mai mari de vizualizări au venit din România – peste 75%, în toți anii (chiar mai mult de 79% în 2013) – urmată de Republica Moldova – 7%, media celor 10 ani și ceva, dar cu valori cuprinse între 5,7%, în 2015 și 8,3%, în anul următor. Procente peste 1% au mai înregistrat Statele Unite (2,3%), Germania (1,86%), Italia (1,8%), Regatul Unit (1,56%), Spania (1,25%), Franța (1,06%), în fiecare caz fiind vorba de valori pe întregul interval analizat.

Putem bănui că, într-un număr mare de cazuri, cei care au generat acest număr însemnat de vizualizări sunt tot români aflați în aceste țări. Mai remarcăm și faptul că aceste țări, plus Canada și Belgia, s-au aflat, continuu, în „top 10”, atât pentru fiecare an, cât și pentru întregul interval analizat. Aceste state concentrează peste 96,1% din totalul vizualizărilor, la care au contribuit cetățeni din 95 de țări și teritorii ale Pământului.

În încheiere, adăugăm o ultimă statistică, de aici. Conform acestui site, Ze list, Poianetu’ lui Iocan a intrat în atenție, din 3 februarie 2009 (deci, la cam 6 luni după „naștere”), pe poziția 18539, în ultima înregistrare, din 25 decembrie 2018, situându-se pe locul 12956. „Extremele” au fost locul 24219, în 8 decembrie 2009, respectiv, 7498 – în 7 august 2012 (în contextul „fierbinte” al mascaradei vizând suspendarea lui Băsescu). Au mai fost suișuri și coborâșuri (datele sunt comunicate săptămânal), dar, în general, tendința este de urcare. Astfel, dacă în 2009, media anuală a pozițiilor ocupate a fost 16152, blogul a „urcat”, în perioada 2012-2015, pe poziții situate în preajma locului 14000 (între 14333, în 2013 și 13518, în 2014), pe la 13100-13400, în anii 2016-2017 și deasupra locului 13000 – în 2018 (locul 12940). De fapt, dacă în primii ani amplitudinea săptămânală a fost mare (între 10-12000 și 20000 și chiar mai jos!), din februarie 2012, blogul nu a mai coborât mai jos de locul 15380 (2 iunie 2015). Pentru ultimul an, 2018, oscilațiile au fost chiar mai reduse: minima, locul 14869 – consemnat în 5 iunie 2018, maxima – poziția 12578, înregistrată în 10 iulie 2018. Totuși, în ceea ce privește minima, avem rezerve, deoarece, atât înainte, cât și după (între aprilie și decembrie 2018), s-au consemnat clasări între 13100 și 12500, și, mai mult, de la acea minimă, blogul nu a mai atins locul 13000!

O statistică asemănătoare – peste încă un deceniu! 🙂

Tradiții la Corbi Miercuri, ian. 2 2019 

Bun venit, 2019! Marți, ian. 1 2019 

Am trecut în Noul An, 2019! LA MULȚI ANI!

Se împlinesc, azi, 12 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană. Și va continua Ciclul Centenarului, deoarece sunt aniversări de marcat și în acest an și chiar în următorul!…

Să vă fie anul așa cum vi-l doriți, cu sănătate, liniște și multe bucurii! Să dea Domnul și Împăratul Anului, Sfântul Ierarh Vasile, să aveți parte doar de ceea ce e bun, frumos, curat!

Și, o sorcovă, la început de an:

« Pagina anterioarăPagina următoare »