20 Februarie 1856 – dezrobirea țiganilor Sâmbătă, feb. 20 2021 

Țiganii au fost robi, în general, nu doar la noi, multe secole… Pentru regiunile de peste Carpați, aparținând Imperiului habsburgic, actul de dezrobire a fost dat în 1786, pentru ca, dincoace de munți, să apară, în Moldova – în 1855, iar în Țara Românească – în 1856. Exact acum 165 de ani, ultimii robi din Țările Române erau eliberați, la 20 Februarie…

Legat de țigani, puțină lume știe că singura epopee în limba română, integral finalizată este Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Tot puțini sunt cei care știu că folclorul țigănesc este extrem de bogat și divers, stând, destul de des, la baza binecunoscutelor cântece lăutărești, cântate și popularizate de personalități, de etnie țigănească, precum Barbu Lăutaru, Gabi Luncă, Ion Voicu sau puse în valoare în ecranizări de excepție, așa cum este creația basarabeană Șatra… Din păcate, țiganii au rămas, și după abolirea robiei, marginalizați, discriminați, manipulați – fie de ai lor, fie de numeroși politicos-ipocriți, după cum se poate afla mai la vale…

Să luăm datele ultimului recensământ al populației din România, desfășurat în 2011. Veți găsi, cu ușurință, pe Internet, date despre structura etnică a populației, dar, dacă veți încerca, de pildă, să căutați ceva cu linguistic structure of population of Romania 2011, șansele de a găsi ceva (de pildă, pe Wikipedia, în engleză – o folosesc mult mai frecvent, deoarece, cu părere de rău, în varianta românească NU am încredere…) sunt extrem de mici… Date despre această structură lingvistică a populației se găsesc, totuși, aici.

Conform datelor oficiale, România avea, acum circa 10 ani, 621573 etnici țigani, dintre care, vorbitori de limba țigănească erau 245677. Am recalculat datele, luând în calcul ÎNTREAGA POPULAȚIE a României (inclusiv pe cei peste 1,2 milioane care nu au răspuns la aceste întrebări). Rezultă că, din 662281 țigani, își vorbesc limba numai 261673, adică 39,51%!

Așa-zisul „stat” român are de răspuns la niște întrebări, legate de aceste date… În condițiile în care țiganii – respectiv vorbitorii de limbă țigănească – ocupă locul al treilea după români/limba română și maghiari/limba maghiară – cum se face că nici 40% dintre țigani NU-ȘI VORBESC LIMBA??? În condițiile în care maghiarii cer – și obțin – nu doar școli, clase, ci chiar grădinițe și creșe cu predare în limba maghiară (bravo lor!), de ce „statul” român nu face același lucru pentru țigani??? Ce fac „liderii” comunității „rrrrrrrrrrrrrome” în acest sens??? Și, poate, deloc întâmplător, de ce, în aceste condiții, NU SE GĂSESC pe Internet, cu ușurință, informații despre structura lingvistică a populației României??? Aveți de „ascuns” ceva „gunoi” sub „preș”, tovarăși „conducători” ai „statului” român???

Mai am întrebări, de pildă pentru toți „directorii” de „proiecte europene” vizând „integrarea” comunității „rrrrrrrrrrrrrrrrrome”: ce-ați făcut domniile voastre pentru ca țiganii să-și cunoască și să-și vorbească limba??? Ce fac „liderii” acestei „comunități”, în afară de a fraieri, în „alianță” cu autoritățile „statului” pe orice (R)OM SIMPLU, aparținând comunității țigănești???

Și ar mai fi (întrebări), dar mă opresc aici, cu o ultimă întrebare: nu sunteți – „stat” român, „lideri” ai comunității țigănești, coordonatori de „proiecte europene” pe această temă – din categoria POLITICOȘILOR IPOCRIȚI????? VOUĂ AR TREBUI SĂ VĂ DEA AMENDĂ CNCD PENTRU DISCRIMINARE! SĂ VĂ FIE RUȘINE!

Mesaj pentru „ecologiști” Joi, feb. 18 2021 

De ceva vreme, „ecologiștii”, în frunte cu „vestita” (re)greta bio-energeta, fac o campanie zgomotoasă, agresivă, pentru „salvarea” planetei, contra „încălzirii climatice”, împotriva „poluării” făcute de societatea umană… Această mișcare „ecologistă” – apărută și dezvoltată, acum 4-5 decenii, mai ales în Europa occidentală (cu ramificații, mai puțin active și în alte părți – Canada, Australia, Noua Zeelandă, estul Europei…) – dă impresia, prin agresivitatea și modul „a-toate-știitor” în care acționează, că ei au „inventat” și roata, și focul, și mersul pe jos și chiar pe Dumnezeu!… Cred că le lipsesc, adesea, dacă nu întotdeauna, un pic de smerenie, modestie, caracter, onestitate, bună credință și, mai ales, bun-simț și „cei șapte ani de acasă”…

Ar fi bine să știe acești „ecologiști” zgomotoși și necivilizați, politicos-ipocriți, că noi avem o grămadă de pilde cu caracter autentic ecologic, chiar dacă acum sute și mii de ani, de când se practică ele, nu exista „mișcarea ecologistă”. De exemplu, când un țăran se ducea toamna la pădure să-și aducă de acolo o căruță de lemne pentru iarnă, după ce tăia copacul, îl secționa în bucăți mai mici, să le poată urca în căruță, planta câțiva puieți, ca să aibă de unde să se aprovizioneze cu lemne și urmașii lui! De asemenea, pământul cultivat agricol se îngrășa cu bălegar, natural, care nu poluează precum îngrășămintele chimice… Sau, din cele 3-4 părți ale moșiei, comunitatea țărănească lăsa, mereu, una necultivată, „să se odihnească pământul”, vreme de câțiva ani, adică să-și refacă, treptat, necesarul de substanțe naturale care fusese exploatat anterior, prin cultivare…

Știu acești „ecologiști” politicos-ipocriți, că, la noi, primele arii protejate, numite braniști, au cel puțin câteva secole de când există? Și, dacă numele pârâului Braniște, din vecinătatea cetății Dăbâca poartă acest nume din vremea voievodului Gelu Românul, care a domnit în secolul al IX-lea, înseamnă că legislația medievală de ocrotire a pădurilor, ca mediu natural de viață al animalelor sălbatice de acolo, are peste un mileniu vechime! De ce nu vin acești vajnici „ecologiști” la noi, să învețe Și despre asta, sau în primul rând, despre așa ceva? De ce nu se învață în România, în primul rând, despre aceste elemente și despre altele asemenea, că mai sunt???

Și ce părere au politicos-ipocriții „ecologiști” despre acest comportament, exact din țările unde țipă ei cel mai tare?

17 Februarie 1987 – protestul studenților ieșeni Miercuri, feb. 17 2021 

Se împlinesc 34 de ani de la manifestația anticomunistă a studenților din Iași, care a adunat câteva mii de oameni, ce au mărșăluit prin oraș, din Copou, în „Tudor” și retur, cu oprire la fostul sediu al prim-secretarului de partid județean (un fel de „prefect” comunist). S-au scandat multe lozinci, cea mai cunoscută fiind „Vrem apă să ne spălăm și lumină să-nvățăm!” Conform bancurilor de la Radio Erevan, apa „caldă” din cămine era mai rece decât cea rece, iar întreruperile de curent erau „la modă”. Știu ce spun, deoarece, un an mai târziu, învățând pentru examenul de bacalaureat, adesea, seara, citeam temele respective la lumina unei lămpi cu gaz…

Detalii despre manifestația din februarie 1987, aici.

P.S. Nu pot să nu remarc faptul că, despre protestele din 1987, s-a vorbit, mai tot timpul, doar în legătură cu mișcarea anti-regim din 15 Noiembrie, a muncitorilor brașoveni. Când s-a vorbit, fiindcă, de ceva vreme, e „la modă” să nu se mai vorbească deloc despre așa ceva, în general! Foarte bine, tovarăși: să nu vă mirați dacă se va întoarce, în aceste condiții, un nou regim comunist!…

La ce „folosește” noua „limbă de lemn” a political correctness… Miercuri, feb. 3 2021 

Este tot mai evident că în Lume – inclusiv la noi – se răspândește noua ideologie, neo-marxistă, a political correctness, cu noua ei „limbă de lemn”, doar puțin diferită de cea a regimului comunist, de tristă amintire. Atunci, de exemplu, nu era voie să aduci vorba de sfintele sărbători ale Nașterii sau Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, acum, fără a se interzice manifestările, preponderent cu grosolan iz comercial, ale „Crăciunului” sau Paștelui” este, pur și simplu, ocultată originea, momentul tainic, plin de semnificații bune pentru Omenire al Venirii lui Iisus… Dar nu s-a întrebat prea multă lume DE CE proliferează political correctness.

E simplu: pentru cei cu funcții, putere, bani, influență, ocultarea, relativizarea sau chiar ignorarea reperelor morale – credința creștină, buna-credință, bunul simț, caracterul, conștiința, coloana vertebrală, principiile cunoscute și aplicate de secole – le permite să fie corupți, ipocriți, fățarnici, să-și urmărească propriile interese, chiar dacă asta înseamnă „să se cațere pe cadavre” (ale altora, firește) sau „după noi, Potopul!”… Pentru ceilalți, mai „mici” (fără prea multă putere, fără a avea prea mulți bani, etc.) e o ocazie cum nu se poate mai bună de a se „învârti”, de a avea „principii” foarte „flexibile”, precum o giruetă, funcție de locul de unde „bate vântul” care le aduce „avantaje” personale și o „coloană vertebrală”, la fel de flexibilă, din cauciuc, care să se „îndoaie” în orice direcție, doar verticală să nu fie!…

În alte situații, de pildă, după modernizarea unor săli de clasă, e potrivit „discursul” cu „condiții moderne, mai bune”, etc, dar nimeni n-ar sufla o vorbuliță despre respectarea de către bipezii care le folosesc a noului mobilier, a sălilor în cauză în condiții bune, nedeteriorate, exact așa cum le-au găsit. Sau e mai simplu, mult mai lejer să țipi despre „poluarea planetei”, dar să nu faci nimic pentru educarea acelorași bipezi încât să-și arunce gunoaiele la coș și nu pe stradă sau în mijlocul pădurii.

E mai comod și mult mai convenabil, pentru ipocriții cu political correctness în gură să fie interesați de accesarea a cât mai puținor informații de calitate – chiar spre deloc, dacă e posibil! – deoarece, ipocriții știu că, cu cât oamenii sunt mai puțin informați, cu atât sunt mai ușor de manipulat. Iar dacă li se șterg din memorie reperele tradiționale, neavând nici o altă „ancoră”, pot fi „reorientați” corespunzător, spre „limba de lemn” ante-menționată și, astfel, controlați de ipocriți. Aceștia știu foarte bine că un om informat nu poate fi manipulat, are repere solide și îi poate „demasca”.

Pentru astfel de indivizi, mutanți în devenire, „model” al „omului nou”, pe care, bănuiesc, și-l doreau și diriguitorii comuniști, apelul la bun-simț, bună-credință, onestitate, repere morale sănătoase este ignorat, acompaniat de o tăcere „asurzitoare”, în cel mai bun caz, sau, atunci când menționarea, insistentă, a acestor repere îi enervează, devine „comentariu provocator”!… După o veche zicere – „În tot răul e și-un bine! – e bine, totuși, măcar știm cum stăm! Și – nu-i așa? – după o altă veche vorbă, strămoșească, „omul cât trăiește învață!” De ținut minte!

Despre ziua Unirii Principatelor… sau un alt exemplu al „regulii” de „a nu avea nici o regulă”… Duminică, ian. 24 2021 

Azi este 24 Ianuarie, zi în care, mulți, sărbătoresc Unirea Principatelor Române… Destui dintre ei fac acest lucru chiar la Iași, deși nici ziua și cu atât mai puțin locul n-au legătură cu evenimentul în sine! Cu riscul de a (ne) repeta, să recapitulăm…

Până la data de 31 martie 1919, statul român a „ținut” calendarul „pe stil vechi”. A doua zi, în loc de 1 aprilie a urmat 14 aprilie – fără nici o păcăleală! – astfel încât, România întregită a trecut, în ansamblul său, la „stilul nou”, păstrat continuu până în zilele noastre. Asta înseamnă că TOATE momentele de seamă, zile importante, cu semnificație istorică deosebită – ca Ziua Unirii Principatelor, Ziua Independenței, datele de Unire ale Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Țara se marcau „pe stil vechi” – adică în 24 Ianuarie 1959, 10 Mai 1877, 27 Martie 1918, 15 Noiembrie 1918, 18 Noiembrie 1918 – sau, eventual, trecându-se, a doua, și data „pe stil nou: 24 Ianuarie/5 Februarie 1859, 10/22 Mai 1877, 27 Martie/9 Aprilie 1918, 15/28 Noiembrie 1918, 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918!

După această „trecere în revistă”, să remarcăm o – hai să-i zicem – anomalie: Unirea Principatelor se marchează pe 24 Ianuarie („pe stil vechi”), iar Unirea Transilvaniei cu România – pe 1 Decembrie („pe stil nou”)!… Ba, mai mult, deși Basarabia s-a unit cu România în același an cu ținuturile de peste munți, doar cu câteva luni înainte, data marcată – până în prezent – este… 27 Martie („pe stil vechi”)! Deci, în aceste cazuri – unde e regula??? După cum se vede – nu e! Sau este, dar e tot cea „strămoșească”, de „a nu avea nici o regulă”!

Știu că am mai recomandat și altădată unificarea inclusiv a stilului după care sunt marcate aceste momente importante, dar, din câte se pare, am vorbit „la pereți”! Se pare că subiectul nu interesează pe nimeni, deși, dacă, de pildă, un străin care ne cunoaște istoria, tradițiile, obiceiurile se întreabă – și ne întreabă! – „Unde e regula serbării acestor momente istorice?”, ar fi jenant – ca să nu zic(em) mai mult! – să răspundem că „n-avem nici o regulă!”… Cu un asemenea răspuns, orice (brumă de) respect a acelui străin față de români și tradițiile lor s-ar risipi într-o secundă!… Soluția este fie să „trecem” toate sărbătorile „pe vechi” – oarecum acceptabil, dacă ținem cont că, deși la Unirea cu România, Bucovina și Transilvania (ca parte a unui stat austro-ungar ce ținea calendarul „pe nou”) s-au unit cu o țară care era, încă, „pe stil vechi” – dar, în acest caz trebuie schimbată… Constituția, unde scrie că Ziua Națională este 1 Decembrie, data Unirii Ardealului cu Țara (care e „pe stil nou”!)!… Cum modificarea Constituției e mai complicată – necesită votul a două treimi din parlamentari și un referendum în care alegătorii să voteze, în majoritate, pentru revizuire! – rămâne „mutarea” tuturor acestor momente „pe stil nou”! Deci – 5 Februarie 1859 (Unirea Principatelor), 22 Mai 1877 (Ziua Independenței), 9 Aprilie 1918 (Unirea Basarabiei cu România), 28 Noiembrie 1918 (Unirea Bucovinei cu Țara), 1 Decembrie 1918 (Unirea cu România a ținuturilor de peste Carpați)!

În acest caz, Iașii – și ieșenii – chiar N-AU NICI O TREABĂ cu ziua de 24 ianuarie… N-ar fi avut nici dacă s-ar serba Unirea Principatelor „pe stil vechi”! Data la care Adunarea Electivă a Principatului Moldovei l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor este 5 Ianuarie 1859 („pe stil vechi”) sau 17 Ianuarie 1859 („pe stil nou”)!… Pe 24 Ianuarie („stil vechi”) Cuza a fost ales de Adunarea Electivă a Principatului Țării Românești, LA BUCUREȘTI, NU LA IAȘI! Sau, dacă trecem „pe stil nou” – pe 5 Februarie 1859!…

Și când te gândești că Parlamentul României a decretat data de 24 ianuarie ca zi liberă, la inițiativa unui nechemat, aflat, din greșeală, în funcția de „primar” al Iașilor!… Păcat că nu doare să fii habarnist!…

De ce să combați (doar) efectul, fără să (te faci că) nu vezi cauzele??? Sâmbătă, ian. 23 2021 

De la onor Ministerul (Educației și Cercetării) a venit o adresă legată de „Educație pentru climă”. Foarte frumos, util, necesar, nimic de zis, dar… Da, există un „dar”… Promotorii inițiativei în cauză mi se par interesați în combaterea efectelor – afectarea climei de către activitatea (negativă a) societății umane – dar nu suflă o vorbă – din… necunoaștere sau ipocrizie? – despre EDUCAREA chiar a CELOR CARE DISTRUG PLANETA, inclusiv CLIMATUL ACESTEIA!…

Cu riscul de a (mă auto)cita și cu scuzele de rigoare, reiau un fragment de aici: „Din epoca romană, de la latinescul terra = pământ, s-a născut cuvântul țară, în spațiul carpato-balcanic fiind atestate, anterior creării statelor medievale românești (secolele IX-XIII), dar chiar și după, zeci de asemenea țări, nu doar la nord de Dunăre – Țara Maramureșului, Țara Oașului, Țara Lăpușului, Țara Moților, Țara Oltului/Făgărașului, Țara Bârsei, Țara Bronnicilor, Țara Bolohovenilor, Țara Moldovei, Țara Berladnicilor, Țara Vrăncii. Țara Loviștei, Țara Severinului, Țara Almăjului și altele – ci și în Balcani: Țara Cărvunei, Țara Moșilor (vechiul nume al moesilor și provinciile romane Moesia Inferior și Moesia Superior, la niște moși s-ar putea să se refere!), Țara Șopilor, etc și este posibil ca țărenii (unul din grupurile de români timoceni, așezați lângă Dunăre, alături de pădureni, ce locuiesc în zonele montane și depresionare, împădurite și de ungureni, originari din Banatul aflat sub stăpânire maghiară) să se refere, ca și termenul nord-dunărean țărani, la oamenii pământului. Ion Conea, în documentarea sa prin Țara Vrăncii, în anii ’50 ai veacului trecut a mai găsit localnici care știau că țară înseamnă locul unde se fac bucate, adică unde se practică agricultura. Deci, sensul termenului țărani = oamenii pământului. Acest lucru se observă prin expresii, populare, sau nemurite în opere literare, în tot spațiul românesc actual. Astfel, pentru basarabeni, băștinașii sunt numiți pământeni. În Oltenia, localnicii, când vor să afle de unde este cineva, îl întreabă de unde e de pământ? În romanul Ion, scris de ardeleanul Liviu Rebreanu, eroul principal stă de vorbă, la capătul ariei, cu pământul, exact cum ar vorbi cu o ființă vie. Moldoveanul Mihail Sadoveanu, născut în satul Vatra (azi – cartier al Pașcanilor) are, în romanul Frații Jderi, un capitol intitulat Oamenii Pământului. Ion Creangă, în Amintiri din copilărie, încheie cu formula ia, am fost și eu, acolo, un boț de humă – trimiterea, cu caracter biblic, fiind clară: Pământ ești și-n pământ te vei întoarce!…

Tocmai de aceea, tot din vechime, apare legătura cu spațiul mioritic, „râul, ramul” (menționată încă din antichitate, prin însemnările romane care menționau că daci de montibus inhaerent) și când vine vorba de apărarea plaiurilor natale. Astfel, această legătură apare de la Dromichete, Burebista și Decebal, trecând prin voievozii medievali – Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Ion Vodă cel Viteaz, Mihai Viteazul – până la jertfele soldaților-țărani ai Armatei Române, care, la Plevna, Opanez, Smârdan, Rahova, Vidin – au consfințit Independența, iar la Predeal, Mărăști, Cireșoaia, Mărășești, Oituz, pe Nistru și pe Tisa, și-au dat viața pentru România Mare, făurită acum un veac, la sfârșitul lui 1918.

La fel, așa cum am văzut, cultul strămoșilor, se află în relație strânsă cu legătura comunităților cu pământul: sunt mai multe momente în an în care se face pomenirea morțilorMoșii – de primăvară, de toamnă, etc, Paștile Blajinilor, Înălțarea (Ziua Eroilor), sâmbăta morților, sau, la catolici, Ziua Morților (la început de noiembrie).

În smerenia și simplitatea sa, după Liturghie, țăranii noștri au creat un termen nou – omenia. Ce înseamnă să omenești pe cineva = pilda Bunului Samaritean: îți bate cineva la ușă, e obosit, plin de răni, murdar, flămând, însetat… Nu-l cunoști, dar îl primești în casă și-l omenești: îl speli, îi oblojești rănile, îl hrănești și-i astâmperi setea… Îi pregătești așternut curat, spre odihnă… Îl lași să se întremeze și, când se hotărăște să-și continue drumul, îi pui în desagă merinde, haine groase, de schimb, îi dai și niscaiva galbeni de cheltuială, că, cine știe, un nepot de-al lui ți-a întoarce binele, însutit, înmiit, unui nepot de-al tău! Deci, din latinescul homo = om, a rezultat o întreagă familie de cuvinte: om, a omeni, omenesc, omenie, Omenire…

Respectul față de Natură al strămoșilor noștri, care doreau să ocrotească nu doar Natura, de care erau legați, prin mii de fire nevăzute, ci și viitorul comunităților din care făceau parte și care depindeau de același pământ, se manifesta în fațete multiple. Astfel, când un localnic se ducea la pădure să taie lemne pentru iarnă, după ce tăia un copac, îl făcea bucăți și-l încărca în căruță, planta mai mulți puieți, ca să aibă și urmașii de unde să ia lemne peste ani. De asemenea, spre a nu fi complet secătuit solul de substanțele nutritive, se lăsa o parcelă din cele trei să se „odihnească” un număr de ani, iar pentru fertilizare se „îngrășa” solul cu bălegar… Au în vedere eco-salvaționiștii măsuri de acest gen? Mă îndoiesc!…

Mai erau și alte exemple acolo, dar ar însemna să (auto)citez (aproape) întregul text… 🙂 Modul cum este „structurată” inițiativa amintită seamănă izbitor cu investiția făcută, într-o facultate/școală, etc în bănci, materiale didactice, videoproiectoare, pe care le lași să fie distruse de bipezii care nu au fost învățați, nici acasă, nici în altă parte, să păstreze și să folosească aceste materiale și să le lase EXACT ÎN STAREA – UTILĂ – ÎN CARE LE-AU GĂSIT!…

Dacă prin alte părți nu se poate face Educația cetățenilor în sensul ocrotirii Pământului, a Naturii, deci și a climei terestre, fiindcă, poate, acele neamuri nu au moștenit înțelepciunea populară a strămoșilor noștri – dar le-o putem împrumuta, pe „principiul” lui Anton Pann „De la lume adunate și-înapoi la lume date! – noi, românii avem un asemenea avantaj! De ce nu este folosit?

Aștept un răspuns, argumentat, la această întrebare, dar mă îndoiesc că va veni!…

Un an (vechi) pleacă (2020), un an (nou) vine (2021)… Vineri, ian. 1 2021 

A mai trecut un an… Un 2020 care putea fi mai bun decât a fost – chiar începuse bine! – dar care, la fel de bine, putea fi chiar mai rău decât s-a întâmplat, cu voia Domnului, să fie! Să-I mulțumim Celui de Sus pentru tot ce-a fost bun, rodnic, folositor în anul ce-a trecut și, după vechea zicere populară, „cele rele să se spele, cele bune – să se-adune!” 🙂

Să dea Dumnezeu, tuturor, un An Nou, 2021, mai bun, cu sănătate, cu pace, cu tihnă, cu Credință și bună-credință, cu bun-simț și smerenie, cu fapte bune și împliniri temeinice! LA MULȚI ANI! 🙂

LA MULȚI ANI! cu sănătate, bucurii și spor în toate, sărbătoriților de astăzi! 🙂

Când va veni momentul, mă voi vaccina anti-covid 19! Duminică, dec. 20 2020 

Circulă pe Internet o mulțime de „teorii ale conspirației” legate de ce „mutații” pot interveni în cazul vaccinării anti-covid 19… Unele ar fi amuzante, dacă nu aș ști că, la baza lor, stau manipularea, necunoașterea, ignoranța… Cineva mi-a trimis un asemenea „filmuleț”, zilele trecute: am blocat datele celui/celei care l-a trimis… Știu că „autoritățile” române au gestionat de la prost la execrabil campania, din martie, de când s-a intrat, prima dată, în starea de urgență, cu „izolare” la domiciliu… Dar, e așa de greu să te documentezi, din cel puțin două surse independente, când vine vorba de informare (cât de cât) corectă? Probabil că, nouă, celor trecuți (măcar un pic) prin viață, ne e mai ușor să discernem „grâul” informației corecte de „neghina” dezinformării, deoarece, în vremea comunismului, verificam „știrile” radio-televiziunii naționale, comparându-le cu ceea ce anunțau „Vocea Americii”, „Europa Liberă” sau „Deutsche Welle”… Acum, însă, accesul la informație e liber și există atât „liberul-arbitru”, cât și trecerea informației „chestionabile” („e adevărat, sau nu ce zice X?”) prin „filtrul” gândirii personale… Mă rog, pentru cine are cap pe umeri să gândească cu el, nu să-l țină ca „să nu-i plouă în gât!”… A, mă rog, pentru asta, e(ra) necesar ca, în timpul școlii, să fi fost atent la ceea ce e de învățat, de folos pentru viață, iar – cine a ratat asta, îmi pare rău!…

Așa că, să nu mai lungesc vorba: atunci când îmi va veni rândul, mă voi vaccina! Iar pe „anti-vacciniști”, adepții cine știe căror „teorii ale conspirației” îi invit să își pună – lor – întrebarea: dacă – și cât – din ceea ce preiau „pe nemestecate” și transmit mai departe e adevărat și cu ce argumente – serioase, solide – pot susține așa ceva?!… Altfel, să-și vadă de treaba lor! Eu nu încerc să-i conving că ei n-au dreptate, sau de adevărul opiniei mele, așa că – să facă bine să nu mă deranjeze!…

Comuniști și… neo-marxiști… Miercuri, dec. 16 2020 

În perioada comunistă, în Europa Centrală și de Est, deci, inclusiv în România, sărbătorirea Crăciunului era interzisă… Se vorbea, la noi, cel puțin de „serbarea pomului de iarnă”, la care venea „activistul de partid și de stat” Moș Gerilă, manifestare „plantată” undeva între Crăciun și Anul Nou, pe 28, 29 sau 30 decembrie… Prin sindicate, copiii salariaților din unitățile productive primeau și pachete, cu dulciuri, jucării, cărți…

În Decembrie 1989 am scăpat (?) de comunism… Ca să dăm de… neo-marxismul practicat prin political correctness, care, de câțiva ani, urmărește… eliminarea Crăciunului. Primul pas a fost „recomandarea” venită de la UE de a se înlocui urările – tradiționale! – de Crăciun cu formularea (în engleză) „Season Greetings!” = „Felicitări de Sezon!”… Cică, pentru a nu-i supăra pe musulmani!…

Nesimțiților! Eu respect alte sărbători – Hanuka, Ramazan… – și, dacă se întâmplă să mă aflu într-o țară musulmană sau în Israel, mă voi încadra în reglementările în vigoare în statul respectiv! Din câte știu eu, de peste două milenii, Europa este CREȘTINĂ, nu CRETINĂ, cum vreți să o faceți voi! Iar cine vine aici, SĂ NE RESPECTE, PE NOI ȘI TRADIȚIILE NOASTRE, ÎNTRE CARE INTRĂ ȘI CRĂCIUNUL! În România există, de sute de ani, o comunitate musulmană – reprezentată de turci și tătari dobrogeni -, excelent integrați în spațiul cultural-religios românesc! Îi respect(ăm), așa cum și ei respectă specificul creștin românesc!

P.S. Cu niște ani în urmă, de Crăciun, am trimis, pe e-mail, zeci de mesaje creștine de Sărbători, fie în română – pentru colegii din țară și din R. Moldova – fie în engleză, sau franceză (colegilor din alte țări europene). Am primit răspuns (de la cei din afară) doar de la vreo 10-15%… Semn că „spălarea pe creier” funcționează „din plin”!…

Despre politețe (ipocrită)… Luni, dec. 14 2020 

Nu sunt deloc adeptul unor abordări radicale, extremiste, pline de intoleranță, ură, dezacorduri ireconciliabile și nepoliticoase… Nu pot trece cu vederea, însă, un fenomen extrem de periculos, al indivizilor (ipocrit) politicoși, (fățarnic) amabili și (alunecos de) binevoitori… Zâmbitori, totdeauna cu un discurs strălucitor, mint, fără rușine, cu surâsul pe buze… Și, în general, evită, (aproape) întotdeauna, trimiterile la „Cele 10 Porunci Creștine”, bun-simț, caracter, coloană vertebrală, integritate morală, principii, „cei șapte ani de acasă” și altele asemenea… Vor vorbi de „colaborare loială”, de „etică”, dar, NICIODATĂ, de respectul față de semeni, de bună-credință, de respectarea, reciprocă, și de către toată lumea a acelorași reguli, bazate pe elementele menționate mai sus!… Nu sunt nepoliticos, dimpotrivă, știu chiar să ajung, dialogând cu cineva, la concluzia că „ne-am înțeles că nu ne-am înțeles!”, dar, ÎNTOTDEAUNA, voi riposta, ferm, ÎN LEGITIMĂ APĂRARE, atunci când voi constata că preceptele după care mă conduc în viață – având la bază morala creștină! – sunt încălcate, de fățarnici, ipocriți, mereu „politicoși” și „amabili”!… Au, adesea, și o „agendă” (falsă), cu care eludează, evită, trec sub tăcere, agenda reală, problemele cu adevărat de actualitate! Fac (voit – adesea, sau nu – din neștiință și/sau prostie!) confuzia între EDUCAȚIE și „studii” (de licență, master, doctorat și/sau post-doctorat)!…* Mai că le-aș pune „în cârcă”, măcar unora dintre ei și neo-marxistul political correctness! Bănuiesc că politețea (ipocrită, fățarnică) merge „mână în mână” cu acesta!… În general, ideologiile de stânga – pornind de la social-democrați, socialiști și, mai ales, comuniști și, mai noii „vopsiți” neo-marxiști – sunt îmbibate de minciună, de ne-adevăr sau, mai recent, de găselnița numită „post-adevăr!” Și nu vor accepta – ba, dimpotrivă, pentru că urăsc creștinismul și moral(itate)a sa, vor evita orice trimitere la așa ceva! – că Iisus Hristos a spus „EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA!”

P.S. Condamn cu toată fermitatea orice formă de extremism (în primul rând, pe cele de dreapta: fascism, nazism, legionarism și orice alte „-ism(e)” asemănătoare, „emanate” mai mult sau mai puțin de la acestea). De asemenea, nu sunt de acord cu nici o formă de discriminare – rasială, etnică, religioasă, socială, sexuală, etc. – punând la bază OMENIA, fiindcă suntem toți, ca OAMENI, fii al planetei Terra.

*Cunosc cazuri de indivizi cu doctorat(e) și/sau chiar studii post-doctorale, dar fără nici o urmă de respect față de semeni, de reguli, față de principii, ori față de morala creștină! Am în schimb, un respect aproape religios și toată recunoștința față de oameni cu puțină școală (câteva clase), dar extrem de educați, dintre care s-au „recrutat”, în ieșirile în teren, mulți dintre „înțelepții satelor” românești de la care am avut chiar mult mai multe de învățat decât strictele informații profesional-științifice legate de documentarea pentru care mă aflam acolo!…

« Pagina anterioarăPagina următoare »