Despre oină Miercuri, dec. 4 2019 

Oina, considerată „sport național” românesc, a apărut în Evul Mediu, în vremea domniei lui Vlaicu Vodă , în 1364, o altă atestare, după Dicționar enciclopedic (1993-2009), înregistrându-se în 1763. Jocul, apărut, probabil, în lumea păstorească, este reglementat în 1899 – când s-a publicat Regulamentul de joc, în Monitorul Oficial. În perioada în care a fost ministru, Spiru Haret decide introducerea oinei în școli (1897-1899). În anul 1932, ia ființă Federația Română de Oină, care a fost reactivată după 1950, iar jocul mai era practicat în școlile din țară și în partea finală a perioadei comuniste.

După 1989, jocul multisecular este în vizibil declin…. Ciudat mod de a ne manifesta „mândria” și „atașamentul” față de sportul național românesc, considerat de unii, dacă nu ca „strămoș” al baseball-ului american, oricum, foarte apropiat ca reguli de acesta! După unele opinii, niște emigranți români din Ardeal ar fi ajuns prin anii 1850-1860 în Statele Unite și, ar fi pus bazele unui sport, înrudit cu oina, preluat, din 1857 de localnicii americani, sub numele de baseball – aserțiune pe care o privim, totuși, cu circumspecție.

Despre practicarea acestui joc pare a vorbi și oiconimul Oinacul, localizat în sudul țării, în actualul județ Giurgiu. Localitatea este atestată prima dată în 1843, așa cum menționează N. Stoicescu, în Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România. I. Țara Românească, vol. 2, București, 1970, p. 460). Toponimul este un derivat, cu sufixul -ac, întâlnit și în termeni precum malac, mârzac, porumbac, dar și în toponime ca Albac.

Oare e plină lumea de nesimțiți și/sau complici la nesimțire? Joi, oct. 24 2019 

Știu că o să par „plictisitor”, dar, reiau această temă, aplicând „principiul” cocoșului din „Punguța cu doi bani”, care se poate „traduce” și așa: am să mă fac că nu înțeleg că voi n-ați înțeles, până când veți înțelege!

Deci, să revin: fără o educație bazată pe bună-credință, bună-cuviință, bună-voință, bun-simț, onestitate, respect reciproc, caracter, conștiință, omenie, coloană vertebrală – vorbim degeaba! Nu e „moftul” meu: peste douăzeci de ani, unul nenăscut va da în cap cui „vrea mușchiul lui” fiindcă „regulile” lui sunt mai „tari” decât ale altora. Problema este că, peste alte două-trei decenii, alt nenăscut îi va crăpa lui capul (Doamne, ferește!)! Regulile de mai sus au asigurat supraviețuirea strămoșilor noștri peste veacuri/milenii! Doar că nu e p(r)ost-modern, political correct să aplici asta, în zilele noastre!

După asemenea atitudine (mă) așteptam la luări de poziție solidare! Mai ales că am adus subiectul în discuție de mai multe ori!… Dar, poate, trăiesc în altă lume! Ori e liniște, dar una „asurzitoare”, ori vin reacții defetiste de tipul „n-ai ce să le faci, nu te poți lupta cu ei, asta e!” și altele asemenea… Păi, fraților, din două una: ori e lumea plină de rău-voitori, lipsiți de conștiință, de caracter, de coloană vertebrală, nesimțiți de-a binelea, ori această lume e complice la grupul de asemenea nesimțiți, lăsându-i „să-și facă mendrele”, nestingheriți! În a doua situație, e grav! Asta, fiindcă, nu se știe ce asemenea mutant nesimțit, gol(it) complet pe dinăuntru de tot ce mai înseamnă omenie, umanitate, empatie, compasiune, vă poate nenoroci, pe viață, copiii, nepoții, ori pe altcineva drag/apropiat vouă! Și atunci veți „culege” roadele complicității cu mutanții neobrăzați, prost-crescuți, ipocriți, profitori fără scrupule – prin inacțiune, prin lipsă de atitudine! Lumea se îndreaptă într-o direcție greșită și totul se derulează ca atunci când un grup mare de oameni se află într-un bolid ce merge spre ciocnirea cu un zid, iar cel care-l conduce nu doar că nu frânează, ba mai și accelerează!… Iar cei mai mulți asistă, indolenți, nepăsători, impasibili, inconștienți!… Să dea Dumnezeu să n-am dreptate!…

În ceea ce mă privește, prefer să crăp în secunda asta, decât să fac altfel decât am moștenit de la strămoși!…

Rânduri (și gânduri) legate de stratificarea istorică a toponimelor… Marți, iul. 23 2019 

Este vorba despre o activitate care a debutat cu aproape un sfert de veac în urmă – mai exact, în 1996 – în vremea întocmirii lucrării de licență. Dacă, atunci, am apucat abia să schițez o hartă cu repartiția spațială a toponimelor, cu culori diferite pentru fiecare strat (toponimie dacică și daco-romană, românească medievală, românească modernă, slavă veche, sârbă, maghiară, germană, cumană…), ideea a fost dezvoltată (în lucrarea de disertație, finalizată în 1997), aprofundată și extinsă în anii următori, de la Țara Oltului, pentru Banatul de Severin, Țara Almăjului, Țara Loviștei, iar, după anul 2000, pentru o parte a Moldovei (județele Vrancea, Iași și Suceava), estul Transilvaniei (Secuime) și ținuturile românești aflate azi sub stăpânire străină: ținutul Herței, nordul Bucovinei, Basarabia, Transnistria și Cadrilater…

Toată această activitate – ce a presupus o extrem de cronofagă inventariere a toponimelor și gruparea lor pe strate toponimice – s-a desfășurat până în anul 2005, în care a fost definitivată și susținută public teza de doctorat. Fără să fi abandonat complet această activitate, ea a trecut ulterior într-un plan secund(ar), fiind actualizate, uneori, informațiile legate de inventarul toponimic (mai ales pentru Țara Oltului, unde, recent, am procedat la separarea datelor pentru comunele nou-apărute în zonă, după 2004).

Sunt sigur, de mai mulți ani, că o inventariere riguroasă, serioasă, conștiicioasă, a toponimelor nu doar din spațiul românesc actual (restul României, în afara zonelor deja amintite, unde, în unele cazuri, mai sunt de făcut completări), ci și din întregul spațiu carpato-balcanic. Dar…, fiindcă există un „dar”, cine să descarce miile de foi topografice accesibile în format electronic și, apoi, cine să inventarieze sutele de mii de toponime de pe aceste foi, unele la scări mai modeste (1:100000 și chiar 1:200000), dar altele, la scară mare (1:50000, ce acoperă o mare parte a Peninsulei Balcanice)? Ziua are doar 24 de ore, în care mai am de desfășurat și alte activități… De pildă, acum lucrez, de câteva săptămâni, cu unele pauze, la actualizarea datelor pentru indicatorii sociali, demografici, economici care se vor corela cu variabilele politico-electorale, la nivel regional, pe Uniunea Europeană, după ultimele alegeri europarlamentare, iar, apoi, reiau documentarea, la același nivel, legată de datele electorale de la alegerile parlamentare din Europa, pentru ultimele două secole…

Rămâne să mă ocup, probabil, tot eu (singur, că nu văd pe cine m-aș putea baza, într-o societate în care, cei pregătiți, cât de cât, au alte preocupări, iar cei pe care-i pregătim noi, la cursuri, seminarii, lucrări practice sunt, în mare majoritate, mai degrabă dezinteresați și chiar plictisiți din naștere!), dar va dura! Nu știu cât, dar, vorba lui Bruce Willis, dintr-un film celebru: „Trebuie s-o facă cineva și pe-asta!”…

(Un fel de) sondaj… Joi, mai 23 2019 

Ținând cont de faptul că vin alegerile europarlamentare (în cadrul cărora, deja, britanicii și olandezii au votat deja, azi!) și mai avem și un referendum, „lansez” un (fel de) sondaj, cu câteva întrebări:

1.Mergeți la vot?

2.Cu cine veți vota?

3.Participați și la referendum?

4.Dacă da, ce veți vota?

Sper ca „sondajul” să aibă mai multă „audiență” decât prelegerea (ratată) din cadrul „Săptămânii europene”!

Despre accesul la statistica electorală… Joi, feb. 7 2019 

Zilele trecute am (re)inventariat sursele după care pot continua activitatea de introducere în calculator a datelor referitoare la alegerile legislative din mai multe țări europene… Pe lângă o excelentă sursă, publicată de Daniele CaramaniElections in Western Europe since 1815 (2000) – am căutat (și cam de fiecare dată am și găsit) și sursele primare după care și-a realizat lucrarea citată… Așa am găsit date accesibile, pentru o lungă perioadă de timp (pornind, adesea, din prima parte a veacului al XIX-lea), pentru scrutinurile din Belgia, Danemarca, Italia, Norvegia, Olanda, Spania, Regatul Unit… Și, în timp de căutam (și găseam ce căutam), m-am întrebat: oare de ce nu găsim și la noi așa ceva?

Mi-am dat răspunsul singur. Primul motiv:

„Bună ziua,   În acest an se împlinesc 180 de ani de viaţă parlamentară în spaţiul românesc (în urma promulgării Regulamentului Organic – la 1 iulie 1831, în Ţara Românească, respectiv – la 1 ianuarie 1832, în Moldova), prin alegerile desfăşurate în cele două Principate, pentru desemnarea Adunărilor Obşteşti de la Iaşi şi Bucureşti, care sunt, practic, predecesoarele Adunării Deputaţilor de după Unirea de la 1859.. Aş dori să ştiu ce măsuri (activităţi) de sărbătorire a acestui eveniment sunt prevăzute de către Parlamentul României. În cazul în care se consideră a fi binevenită şi necesară, îmi exprim disponibilitatea de a colabora, la manifestările organizate cu acest prilej.  

cu deosebită stimă, […]”

Și al doilea:

„Bună seara,
Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, reînnoiesc o propunere, pe care am mai înaintat-o în urmă cu mai bine de 5 ani, fără a primi vreun răspuns. Poate , în acest nou legislativ, se va găsi cineva interesat de importanța activității legislative din ultimii 185 de ani în spațiul românesc!
Crăciun Fericit! La Mulți Ani!
cu cele mai bune gânduri, […]”

Primul mesaj citat mai sus a fost trimis la adresa de e-mail a Camerei Deputaților – srp@cdep.ro – în data de 24 mai 2011. În acel an s-au împlinit 180 de ani de la primele alegeri parlamentare din spațiul românesc, desfășurate, în Țara Românească (1831) și în Moldova (1832), pe baza Regulamentului Organic. Al doilea mesaj (o reluare, de fapt, a primului) a fost trimis, la aceeași adresă, în 22 Decembrie 2016, când se împlineau 185 de ani de la același eveniment!

Aștept răspuns și azi la ambele mesaje!…

(Câteva) gânduri legate de baza de date administrative (și nu numai)… Luni, ian. 28 2019 

Lucrez, de ceva vreme, la inventarierea, la nivel de unități administrative elementare actuale (comune, orașe, municipii sau echivalente), a unuia dintre antroponimele relevante pentru spațiul românesc (o opinie subiectivă, recunosc, dar, cine nu e mulțumit de „ofertă” să facă același lucru pentru ce nume crede că sunt „relevante”!)… Așa cum am mai remarcat și cu alte prilejuri – deja e a cincea oară când „scanez” (cam) aceleași surse de documentare! – apar niște… probleme/dileme:

1.Dacă nu ar fi mai indicat ca, înainte de a tot inventaria antroponime (și nu numai, fiindcă sunt mult mai multe elemente cu repartiție spațială), să încep (și să termin!) baza de date administrative, la nivel de localități (actuale și/sau dispărute), pentru tot spațiul românesc și pentru toate epocile și perioadele istorice?

2.Varianta „alternativă” e un fel de „cooperativă” botezată „munca în zadar”! Adică, pe lângă cele mai frecvente 100 de antroponime (pentru care, la o socoteală „sumară”, acum vreo doi ani, la 4 nume pe an, aș avea nevoie de vreo 25 de ani, cel puțin!), ar mai fi încă vreo alte câteva (zeci?), pentru care ar trebui (re)scanate (cam) aceleași surse de documentare (deja am descoperit „rateuri”, inerente, dealtfel, atunci când „lucrezi” între o „deplasare la supermarket” și „corectat n-șpe lucrări” sau „de completat o raportare” urgentă, care trebuie predată „ieri”)… În plus, mai intervin vârsta, oboseala, starea de sănătate și (re)luarea acelorași activități (ultra-)repetitive… Aș fi putut adăuga datele „lipsă” în fișierul/fișierele cu datele inițiale, dar, pe lângă faptul că are și calculatorul unele limite, am constatat că și simpla (re)căutare a acelor/acelui fișier(e) este extrem de cronofagă și distrăgătoare a atenției de la „treaba în curs” (și asta e posibil să… uit la un moment dat care era!)…

3.Am mai auzit remarci „compătimitoare” că m-am „înhămat” la o treabă ce depășește, poate, posibilitățile unei (întregi) echipe de cercetători… Cu „urmarea”, că nimeni n-a zis că va da o mână de ajutor, nici măcar „de complezență”… Între timp, printre colegi, fiecare e pre(a)ocupat de „traseul” său, profesional-academic-avansator – și, dacă treaba asta a mea, cam conservatoare, ca să nu-i zic(ă) „învechită” și/sau „retrogradă” – nu intră în(tre) „țintele” de articole isi/sisi/pisi – adio „colaborare”!… Nu zic, am dat și peste entuziaști care doreau să contribuie, dar… cine să-i pregătească (metodologic, în primul rând), când și chiar unde (că unii sunt din alte localități, situate chiar la sute de km distanță)? Pe de altă parte, ce vine „din urmă”, în majoritate (doctoranzi, masteranzi, studenți), te încurajează – zilnic și silnic – să pui în practică zisa lui Bruce Willis, dintr-un film (aici, acum, nu mai contează care): „Trebuia să o facă cineva și pe asta!”…

Așa că, deocamdată, (ne)hotărât între (di)lemele/(prob)lemele de mai sus, merg mai departe. Mă întorc la „inventarierea” ultimelor județe din „Anuarul SOCEC al României Mari” (1925).

P.S. Am scris aieste gânduri (și rânduri) și pentru mine, ca să mi le (re)amintesc, când o fi să (mai) uit din ele! 🙂

24 Ianuarie și Iașii? Duminică, ian. 27 2019 

Am lăsat să treacă vreo câteva zile de la manifestările dedicate zilei de 24 Ianuarie (desfășurate inclusiv la Iași) ca să exprim câteva gânduri, în câteva rânduri.

În anul 1859, Adunarea Electivă a Moldovei, l-a ales, în unanimitate, la Iași, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al Principatului Moldovei. Votul s-a produs la 5/17 Ianuarie (prima dată e pe stil vechi, a doua – pe stil nou).

Ulterior, la 24 Ianuarie/5 Februarie 1859, s-a întrunit, la București, și Adunarea Electivă a Țării Românești, care a procedat la fel, decizând, cu unanimitatea voturilor, ca Alexandru Ioan Cuza să devină și domnitor al acestui principat.

Deci, dacă sărbătorim Unirea Principatelor, pe stil nou, data la care trebuie ea marcată este 5 FEBRUARIE, și NU LA IAȘI! Dacă dorește cineva să serbeze alegerea ca domn, în Moldova, a colonelului Cuza, pe stil nou, o poate face pe 17 IANUARIE!

Dacă, totuși, se optează pentru serbarea Unirii Principatelor, pe 24 Ianuarie (pe stil vechi), iarăși, nu e vorba de data alegerii lui Cuza la Iași, ci la București! Deci, oricum ar fi, serbarea alegerii Domnitorului Unirii ca principe al Moldovei, se poate face la 5 Ianuarie (pe același stil vechi).

În altă ordine de idei, ar fi bine ca acest „popor” să renunțe la „regula” de „a nu avea nici o regulă”, manifestată, din plin și în ceea ce privește sărbătorile naționale importante. Se serbează Unirea Principatelor pe 24 Ianuarie (stil vechi), dar Unirea Transilvaniei cu România, pe 1 Decembrie (stil nou)! Mai mult, din 1990, ultima e și Ziua Națională, fapt înscris și în Constituție! Deci, să vă hotărâți, tovarăși: ori toate sărbătorile naționale pe stil nou (dar atunci – adio Unirea Principatelor pe 24 Ianuarie! Se va muta pe 5 Februarie!), ori – pe stil vechi (dar, în acest caz, Ziua Națională se va muta pe 18 Noiembrie și trebuie modificată și Constituția!)…

(Câteva) rânduri – și gânduri – despre geografia electorală europeană… Miercuri, ian. 9 2019 

În urmă cu niscaiva ani (prin 2011-2012), am lucrat o vreme la elaborarea unei baze de date privind evoluția administrativă a statelor europene, de la 1831 spre zilele noastre. De asemenea, introducerea datelor în calculator, pentru alegerile din diferite state ale „bătrânului continent” s-a făcut, treptat, în această perioadă: pentru România și Germania – integral (în ultimul caz mai trebuie făcute unele mici actualizări), de asemenea, pentru fostele imperii otoman și austriac/austro-ungar (anterior dispariției acestora). De asemenea, există baza de date, pentru toată Europa (inclusiv Rusia europeană, Ciprul, Turcia și Caucazul), pentru anii 1991-2010… Dar, fiindcă urmează unul (sau mai mulți de) „dar”…

Unul dintre impedimente este legat de dilema dacă să lucrăm la nivelul decupajului existent în acea perioadă sau să recalculez datele, pe cât posibil, la nivelul regional actual (NUTS 2 și/sau echivalent), în primul rând, pentru comparabilitatea datelor pe diferite perioade istorice? Ar exista o formulă de compromis: din câte știu, în perioada antebelică (1831-1915) nu au fost foarte multe modificări teritoriale, la fel, se poate folosi aproximativ același decupaj administrativ pentru perioada interbelică (1921-1940), dar și pentru cea postbelică (1946-1990), care, în linii mari se suprapune decupajului regional utilizat deja pentru intervalul 1991-2010. Mai rămâne să desenez aceste fonduri de hartă…

O altă problemă este legată de faptul că introducerea în calculator a datelor pentru anumite țări și/sau perioade este extrem de cronofagă (Italia, Franța, etc, mai ales înainte de primul război mondial). În alte cazuri – destule! – nu există date (sau ele ne-au fost inaccesibile) la nivel subnațional (regional) – Bulgaria, Ungaria, Olanda, țările nordice, Polonia… Probabil tot timpul le va „rezolva” și pe acestea, cu condiția să și dispun(em) de el!…

Rămâne și „arondarea” formațiunilor politice naționale la familii politice (inter)naționale. Pe lângă faptul că doctrina acestor familii politice a evoluat în timp, în cazul unor formațiuni politice precizarea afilierii lor este (aproape) imposibilă…

Și ar mai fi și altele… Pe măsură ce se vor „decanta” ideile, voi reveni cu precizări. Între timp, se lucrează, chiar dacă ritmul pare „de melc”!… 🙂

Mai există „poporul” român? Miercuri, apr. 18 2018 

Încercați să faceți un „sondaj”: câți concetățeni de ai noștri sunt dispuși să facă precum maimuța, pentru 1000 de euro? Mă tem că majoritatea vor răspunde afirmativ …

„Mărturisire” pesedistă: „Dumnezeu există și este chinez!” Duminică, apr. 1 2018 

După cum a anunțat mass-media, laboratorul spațial chinez Tiangong 1 s-a prăbușit pe Pământ. O bucată mare a acesteia, a căzut peste sediul central al PSD din București!… Din fericire, fiind în week-end și la o oră la care zona nu era circulată, s-au înregistrat doar pagube materiale, clădirea fiind serios avariată.

Văzând acest eveniment ca pe un semn al „furiei divine”, președintele PSD, Liviu Dragnea, a transmis presei un comunicat în care își anunță demisia atât de la șefia partidului, cât și din funcția de președinte al Camerei Deputaților. „Acesta este un mesaj din Ceruri, înaintea Sărbătorilor Pascale, pe care eu l-am înțeles exact: a fost o nebunie să forțez modificarea legilor Justiției… Mă voi pune la dispoziția DNA, în anchetele privind dosarele Teldrum, Belina și Fortaleza! De asemenea, sunt dispus să cooperez cu Justiția pentru soluționarea dosarului Black Cube” – a adăugat liderul PSD.

La rândul său, Ion Iliescu, anchetat atât în legătură cu evenimentele din Decembrie 1989, cât și cu „mineriadele” din anii 1990-1991, a declarat: „Am fost o viață liber-cugetător, dar acum, după acest mesaj divin, mărturisesc: Dumnezeu există și este chinez!”

În replică, Vasile Blaga, ex-lider al fostului PDL și fost președinte al PNL, anchetat, de asemenea, de DNA, a afirmat că, de ani de zile, el are încredere în poporul chinez și în conducătorii săi!

Până în acest moment, liderul ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, un alt urmărit penal de Direcția Anti-corupție, nu a putut fi contactat. Se zvonește că acesta s-ar fi refugiat la Ambasada Federației Ruse și că intenționează să ceară azil la Moscova…

Pagina următoare »