E vremea colindelor! Luni, Dec 26 2016 

Anunțuri

Despre smerenie Sâmbătă, Apr 9 2016 

Deoarece ne aflăm, încă, în Postul Sfintelor Paști, smerenia, cumpănirea, buna-cuviință, bunul-simț, simțul măsurii, echilibrul trebuie să fie printre trăsăturile ce animă orice suflet (cu adevărat) credincios. În aceste condiții, apelul la smerenie de mai jos este cât se poate de nimerit!

 

Despre smerenie

De Ziua Limbii Române Luni, Aug 31 2015 

În august 1989, sute de mii de români basarabeni au ieșit în centrul Chișinăului spre a cere revenirea la limba română cu grafie latină, înfruntând curajos tancurile scoase în fața lor de maiorul Vladimir Voronin, așa-zisul „ministru de interne” al la fel de așa-zisei RSS Moldovenești. „Confruntarea” dintre cele două tabere s-a încheiat pe 31 August, prin adoptarea de către „Sovietul Suprem” (legislativul „republicii”) a unei legi ce prevede revenirea la limba română, cu alfabet latin. De atunci, în fiecare an, în piața care, de atunci, se numește Piața Marii Adunări Naționale (ca să aducă aminte de o altă asemenea adunare, de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918), se sărbătorește Ziua Limbii Române. Consider că acesta a fost începutul Revoluției Române, care a „trecut” Prutul la mijloc de decembrie, a fost silită să „bată în retragere” la Iași, în 14 Decembrie, dar a izbucnit la Timișoara, în 16, extinzându-se, apoi, din 21, la București, Brașov, Sibiu, Cluj și în alte orașe românești, spre a deveni lovitură de stat, cu larga contribuție a KGB, prin „unealta” lor, veșnicul, eternul bolșevic Ion Ilici Iliescu… Ca și în 1918, Basarabia a fost prima… Păcat că n-am avut oamenii din 1918…

Tot din aceste motive (lipsa unei elite politice autentice în România), „aleșii neamului” de pe cestălant mal al Prutului s-au învrednicit abia acum 2 (doi) ani să adopte o lege care statuează o sărbătoare a Limbii Române în această zi, dar lasă la voia cui dorește (adică e opțional) să realizeze manifestări dedicate Limbii Noastre… Ținând cont de regresul înspăimântător al limbii vorbite, „mutilate” zilnic de vorbitori tot mai slab pregătiți și tot mai pre(a)-spălați pe creier de tembeliziuni și de man(iv)eliști, șansa noastră se găsește în altă parte. Din nefericire, toți cei pe care îi dau ca exemplu de adevărați promotori ai luptei naționale autentice, prin cultură, prin limbă, nu mai sunt printre noi. Cântecele (Doinei și ale lui Ion Aldea Teodorovici) și versurile (lui Grigore Vieru) au rămas, însă…

Grigore Vieru – În limba ta

În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ți-e dor de mamă,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.

Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

Cine salvează România? Criogenia! Marți, Iun 30 2015 

În epoca (ne)implicării cetățenești, există o soluție. Aceasta se găsește aici

Michael Jackson – Billie Jean by Happy Feet Luni, Mai 7 2012 

http://www.youtube.com/watch?v=-tJZ5Tvy_kM

Iată cum sună, în limba (pin)guineză din Republica (Pin)guinea de pe continentul Antarctica, această melodie al lui Michael Jackson… Atenţie şi la coregrafie 🙂

„Republică, măreaţă vatră” Sâmbătă, Dec 31 2011 

http://www.trilulilu.ro/cipikao/7a34aa5cd1aa06

Doresc să le reamintesc „fanilor” republicii, că pot sărbători pe 30 decembrie, cu voie de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Nikalai Ceauşescovici şi (în primul rând, mai ales!) Iosif Visarionovici Djugasvili, zis STALIN…

La mulţi ani! Joi, Dec 30 2010 

Crăciun fericit! Duminică, Dec 27 2009 

Despre sărbătorile (mai vechi sau mai noi) ale lunii mai… Miercuri, Mai 13 2009 

Cu o întârziere de câteva zile, aduc în discuţie, în primul rând, chestiunea însemnătăţii zilei de 10 Mai pentru români.

În primul rând, la 10 Mai 1866, Carol I a fost proclamat domnitor al României. În urma Războiului de Independenţă (1877-1878), la 10 Mai 1881, România a devenit Regat, iar Carol I a fost încoronat drept primul Rege al României.

Intenţia de aducere a unui principe străin, aparţinând unei mari familii domnitoare europene şi care să devină principele statului român unificat a fost manifestată de români încă din timpul convocării Adunărilor ad-hoc ale Moldovei şi Ţării Româneşti (1857). Această idee avea ca scop eliminarea amestecului puterilor vecine (Imperiul ţarist, Imperiul austriac/habsburgic şi Imperiul otoman), care, până atunci, intraseră în Principatele Române de câte ori doriseră. După Unirea din 1859, realizată în urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în ambele principate, acesta a abdicat în februarie 1866. Astfel, a redevenit actuală ideea de la 1857. Venirea în ţară a lui Carol I şi proclamarea sa ca domn şi, ulterior, încoronarea drept Rege al României, a ferit ţara de orice altă invazie străină, teritoriul naţional nemaifiind ocupat decât pe timpul sau/şi în urma celor două războaie mondiale. De fapt, de menţinerea, după 1945, a trupelor sovietice în România se leagă atât aducerea la putere a unui Guvern de orientare comunistă (6 martie 1945), cât şi de abdicarea silită a Regelui Mihai şi proclamarea „republicii populare” (30 decembrie 1947). Dacă până la 1856  cele trei imperii vecine ocupaseră în repetate rânduri Principatele Române (mai ales în secolul al XVIII-lea, dar şi în prima jumătate a celui următor), trecerea trupelor ţariste prin România, în 1877, pentru declanşarea războiului ruso-turc în Balcani (război la care a participat şi ţara noastră, din vara aceluiaşi an) s-a realizat pe un traseu bine stabilit, reglementat, în 1876, printr-o convenţie militară încheiată între Rusia şi România.

http://www.youtube.com/watch?v=b1iv3UMtcUM

Dacă, până în 1947, 10 Mai era sărbătoare naţională, ulterior a fost celebrată, în vremea regimului totalitar (până în 1989), ziua de 8 mai, dată la care s-a înfiinţat, în 1921, Partidul Comunist Român. De asemenea, se cuvine să spunem două vorbe şi despre tripla semnificaţie a zilei de 9 Mai. Pentru români este importantă, în primul rând, data de 9 Mai 1877, când ministrul de externe al României, Mihail Kogălniceanu, a proclamat Independenţa de Stat a ţării faţă de Poarta otomană (decizie publicată, a doua zi, în Monitorul Oficial al României).

Data de 9 Mai 1945 reprezintă momentul capitulării Germaniei naziste şi sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial în Europa (finalul acestei conflagraţii s-a produs la 2 septembrie, acelaşi an, prin capitularea Japoniei).

Fără acest 9 Mai 1945 nu ar fi existat nici 9 Mai 1950 (sărbătorit azi ca Zi a Europei). La acea dată, ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman, a propus Republicii Federale Germania ca ambele state (inamice în trei războaie, între 1870 şi 1945) să îşi pună în comun producţia de oţel şi cărbune. Germanii au acceptat, li s-au alăturat şi Italia şi ţările Benelux – Belgia, Olanda şi Luxemburg – şi, printr-un tratat semnat în 1951, în anul următor, s-a înfiinţat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Prin Tratatele de la Roma (1957), acesteia i-au fost adăugate Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) . La Comunităţile Europene au aderat, în 1973, Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca, în 1981 – Grecia, în 1986 – Spania şi Portugalia, iar în 1990, prin reunificarea germană, teritoriul acesteia a înglobat şi fosta R. D. Germană.

Din 1992, Comunităţile Europene au devenit Uniunea Europeană, prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht. Extinderea a continuat, în 1995 devenind membre Austria, Suedia şi Finlanda, de la 1 mai 2004 – alte 10 state s-au alăturat celor 15 membri de atunci (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Malta şi Cipru – doar partea greacă a insulei), iar de la 1 ianuarie 2007 au aderat România şi Bulgaria.

http://www.youtube.com/watch?v=FB2i-CCP_Y4

Încheiem cu câteva precizări legate de semnificaţia zilei de 1 mai. Aceasta a fost proclamată ca Ziua Internaţională a Muncii în 1890, ca urmare a grevei de la 1 mai 1872 a muncitorilor din Chicago, prin care s-a cerut reducerea programului de lucru la 8 ore pe zi. În articolul acesta, se specifică faptul că, în România, „Ziua Muncii” va rămâne „fără ideologie”, deci nepolitizată, încă mult timp. Însă, autorul articolului ar fi trebuit să ştie că, la români, de foarte multe secole, se sărbătoreşte, la iarbă verde, Armindenul. Numele Arminden este de origine slavă şi face trimitere la ziua Sfântului prooroc Ieremia. De aceeaşi sărbătoare a Armindenului pare să se lege şi toponimul Ormindea, purtat de un sat din Transilvania. Armindenul este o sărbătoare popular-creştină, câmpenească, despre care se dau mai multe informaţii aici.    

În fine, din anii regimului comunist, s-a legiferat ca 2 Mai să devină Ziua Tineretului din România.

La mulţi ani, cu bucurie!… Miercuri, Mar 11 2009 

… mamei, Făgăraşului şi celor două sate Sâmbăta – de Jos şi de Sus! Făgăraşul şi un sat Sâmbăta, nespecificat, sunt atestate documentar la 11 martie 1291. Neştiind exact despre care este vorba, le-am menţionat pe ambele…

http://www.youtube.com/watch?v=zS0LUqGZ0_I

http://www.dunav.org.il/dances/romania/crihalma.html

Pagina următoare »