Cât ti voi, lea hoară armânească Sâmbătă, Feb 17 2018 

Anunțuri

La mușata armână Marți, Feb 13 2018 

Natalis Duminică, Feb 11 2018 

Un trandafir creaști la firida mea Sâmbătă, Feb 10 2018 

Ină, ină, gione!/Vino, vino, june! Joi, Feb 8 2018 

Despre Hora Unirii Marți, Ian 23 2018 

Urmează, ca în fiecare an, din ultimii 159, să se prindă în Hora Unirii, cu mic cu mare, românii care vor să marcheze Unirea Principatelor (1859). Motiv potrivit spre a spune și noi două-trei vorbe despre aceasta.

Astfel, versurile au fost scrise de bardul de la Mircești, Vasile Alecsandri, fiind publicate, sub titlul Hora Unirei, în revista Steaua Dunării a lui Mihail Kogălniceanu, în 1856.  Muzica a fost realizată de Alexandru Adolf Flechtenmacher, compozitor, violonist, dirijor și pedagog, de origine germană (sas).

Perfect Marți, Ian 2 2018 

Știu că sună utopic, idealist, dar așa gândesc să (ne) fie traiul în Noul An, 2018 și nu numai!

https://www.europafm.ro/ed-sheeran-perfect/

 

E vremea colindelor! Luni, Dec 26 2016 

Despre smerenie Sâmbătă, Apr 9 2016 

Deoarece ne aflăm, încă, în Postul Sfintelor Paști, smerenia, cumpănirea, buna-cuviință, bunul-simț, simțul măsurii, echilibrul trebuie să fie printre trăsăturile ce animă orice suflet (cu adevărat) credincios. În aceste condiții, apelul la smerenie de mai jos este cât se poate de nimerit!

 

Despre smerenie

De Ziua Limbii Române Luni, Aug 31 2015 

În august 1989, sute de mii de români basarabeni au ieșit în centrul Chișinăului spre a cere revenirea la limba română cu grafie latină, înfruntând curajos tancurile scoase în fața lor de maiorul Vladimir Voronin, așa-zisul „ministru de interne” al la fel de așa-zisei RSS Moldovenești. „Confruntarea” dintre cele două tabere s-a încheiat pe 31 August, prin adoptarea de către „Sovietul Suprem” (legislativul „republicii”) a unei legi ce prevede revenirea la limba română, cu alfabet latin. De atunci, în fiecare an, în piața care, de atunci, se numește Piața Marii Adunări Naționale (ca să aducă aminte de o altă asemenea adunare, de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918), se sărbătorește Ziua Limbii Române. Consider că acesta a fost începutul Revoluției Române, care a „trecut” Prutul la mijloc de decembrie, a fost silită să „bată în retragere” la Iași, în 14 Decembrie, dar a izbucnit la Timișoara, în 16, extinzându-se, apoi, din 21, la București, Brașov, Sibiu, Cluj și în alte orașe românești, spre a deveni lovitură de stat, cu larga contribuție a KGB, prin „unealta” lor, veșnicul, eternul bolșevic Ion Ilici Iliescu… Ca și în 1918, Basarabia a fost prima… Păcat că n-am avut oamenii din 1918…

Tot din aceste motive (lipsa unei elite politice autentice în România), „aleșii neamului” de pe cestălant mal al Prutului s-au învrednicit abia acum 2 (doi) ani să adopte o lege care statuează o sărbătoare a Limbii Române în această zi, dar lasă la voia cui dorește (adică e opțional) să realizeze manifestări dedicate Limbii Noastre… Ținând cont de regresul înspăimântător al limbii vorbite, „mutilate” zilnic de vorbitori tot mai slab pregătiți și tot mai pre(a)-spălați pe creier de tembeliziuni și de man(iv)eliști, șansa noastră se găsește în altă parte. Din nefericire, toți cei pe care îi dau ca exemplu de adevărați promotori ai luptei naționale autentice, prin cultură, prin limbă, nu mai sunt printre noi. Cântecele (Doinei și ale lui Ion Aldea Teodorovici) și versurile (lui Grigore Vieru) au rămas, însă…

Grigore Vieru – În limba ta

În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ți-e dor de mamă,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.

Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

Pagina următoare »