30 de ani de prostituție (pardon „constituție”) p(r)ost-decembristă… Miercuri, dec. 8 2021 

Azi se împlinesc, cică, 30 de ani de la adoptarea prostituției, pardon „constituției”, în urma unui referendum. Trimiterea la „cea mai veche meserie” din lume îi aparține lui Petre Țuțea și cred că avea dreptate (am căutat pe net citatul cu pricina și l-am găsit doar pe un forum de discuții – e bine că mai e și acolo!)… De la începutul perioade actuale, de după Decembrie 1989, am insistat ca, înaintea adoptării unei noi Constituții a țării, să se fi făcut un referendum cu privire la forma de guvernământ. Mă voi explic(it)a în cele ce urmează… De aceea, în titlu, această „constituție” apare ca „p(r)ost-decembristă”: a fost votată prost (și ca text și, mai ales, ca moment, confirmând continuitatea dintre forma republicană actuală și cea comunistă!) și a intrat în vigoare în decembrie (1991).

La 30 decembrie 1947, liderii comuniști l-au „abdicat” pe Regele Mihai. Fără referendum, cum s-a procedat, anterior, în 1946, atât într-o altă țară comunizată (Bulgaria), cât și în una rămasă democratică (Italia). Comuniștii „vopsiți” în democrați, în frunte cu tovarășul ilisecu, au obiectat și s-a trecut direct la referendumul pentru o „constituție” ce păstra forma republicană de guvernământ! Care e legitimitatea ei, cine i-a dat-o? Tovarășii feseniști, „emanați” la putere, în Decembrie 1989, cocoțați pe cadavrele morților de la Revoluție! Spre comparație, de la Unirea Principatelor, toți conducătorii țării au avut mandat legitim, dat de popor, fie direct, fie prin aleșii săi! Astfel, Alexandru Ioan Cuza a ajuns Domn, în ambele Principate, în 1859, fiind ales, cu unanimitatea voturilor celor două Adunări Elective (și ele, alese!), întâi – la Iași, apoi – la București. Pentru înscăunarea ca Domnitor al României a lui Carol I s-a organizat un plebiscit, în primăvara anului 1866. Ulterior, prin Constituția din 1866, înlocuită, după Unirea de la 1918, de cea din 1923, aleșii neamului au decis, în Parlament, statutul Casei Regale, pe baza căruia au ajuns conducători ai țării, ceilalți regi ai României: Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai.

În plus, la referendumul din 1991, textul viitoarei „constituții” prevedea, între altele, că proprietatea privată va fi „ocrotită”, nu garantată de stat! Știm cum poate statul să „ocrotească” proprietatea privată: prin confiscare, așa cum s-a procedat cu „naționalizarea principalelor mijloace de producție” (mine, fabrici, uzine, bănci, etc.) la 11 iunie 1948! Așa că n-am mers la vot!

Așa cum n-am mers nici în octombrie 2003, pentru votarea „constituției” revizuite! S-a eliminat „ocrotirea” proprietății private de către stat, dar nu s-a făcut, nici atunci, referendum pentru forma de guvernământ. Am și avut, înaintea referendumului, un schimb de mesaje pe e-mail cu Vasile Dîncu, care mai-mai că era să mă convingă să merg la vot! Dar – n-am mers! A, pentru cei care întreabă de ce respect totuși această „constituție”? După principiul (democratic) că „Minoritatea se supune majorității”, fiind adoptată cu majoritatea voturilor celor care s-au dus la referendum, trebuie să o respect, chiar dacă nu sunt de acord cu prevederile ei (sau, mă rog, cu o parte dintre ele), având posibilitatea de a milita, în continuare, pentru revizuirea ei (în primul rând, pentru organizarea, înaintea unei noi Constituții, a unui referendum referitor la forma de guvernământ)!

Mă rog, e o discuție aici legată de cât de corect a fost acel 50 și ceva la sută din alegători, care s-ar fi prezentat la vot… Chiar a doua zi după zisul referendum, cotidianul ieșean Monitorul (actualmente Ziarul de Iași) exprima serioase motive de îndoială legate de „amploarea” cu care s-ar fi ieșit la vot în ultimele ore din seara de duminică (s-a votat și sâmbătă atunci!). Teoretic, ar fi trebuit ca, în fiecare localitate, ritmul de votare, duminică seara, să fi fost de un alegător pe minut: pe la 19,30 am trecut eu pe la secția de votare de la Casa Sindicatelor (locuiam lângă Piața Nicolina) și am constatat că „bătea vântul” și afară, și înăuntru (mai ales înăuntru)! Dar, mă rog, treacă de la noi!…

Iar în privința referendumului privind forma de guvernământ, opțiunile mele nu s-au schimbat, decât în ceea ce privește încoronarea pe tronul regal, dacă România (re)devine monarhie, a unui urmaș regal, legal! Cum, prin căsătoria cu securistul duda, tovarășa margareta nu mai are, deloc, suportul meu, există alternative (cel puțin două): fie prințul Nicolae (exclus, pe nedrept, din „familia” regală), fie prințul Charles, strănepot al Regelui Ferdinand, care poate deveni monarh, la București, sub numele de Carol al III-lea! Nu doar că are mai multe proprietăți în România, dar îi face și o promovare foarte bună!

Doar că, într-o țară în care, de peste trei decenii, conduc, cu imunitate și impunitate urmașii comuniștilor, în care copiii hoților noștri continuă să fie hoții copiilor noștri, unde un mandat electoral, anti-ciuma roșie (de acum un an), este batjocorit de „locatarul” de la Cotroceni și unde opiniile cetățenilor onești nu mai sunt nici măcar auzite, darămite ascultate, vine întrebarea: ce rost mai are o asemenea părere? Are! După vechiul dicton latin Verba volant, scripta manent, cele scrise aici vor rămâne și, poate, într-o zi, își va aminti cineva (și) de aceste rânduri și gânduri! Și, în plus, le-am „așternut” ca să am conștiința împăcată, în fața lui Dumnezeu și a mea (măcar!), că am luat atitudine!…

Povestea (câte unei) vorbe: diferite forme de salut la români Miercuri, dec. 1 2021 

Reluăm, sub titlul Povestea (câte unei) vorbe, un serial mai vechi, cu multe episoade în perioada de început a blogului (2008-2009), urmând să grăim astăzi despre diferite forme de salut, moștenite de români de la strămoși.

Primul este chiar salutul, păstrat din latină (de fapt, mai degrabă, reintrat în limbă în ultimele două secole). Forma veche, rezultată din salutus – o urare de sănătate, este sărutul, deoarece, când se întâlneau, romanii obișnuiau să se îmbrățișeze și să se sărute pe obraji. Acest sărut respectă și legile fonetice de evoluție a românei din latină, în care l intervocalic a evoluat spre r (binecunoscutul rotacism).

Un alt salut, de origine latină, (re)luat de ardeleni în ultimele două secole (sau chiar mai mult) este Servus! Semnificația termenului este că „îți doresc să-ți fie ziua atât de bună, încât, pentru asta, sunt servitorul tău!” Servus dat, în română, pe șerb, iar de la un derivat al său, servatoria a rezultat și termenul sărbătoare. Revenind la servus-ul ardelenilor, apar diferențieri între modul de utilizare al celor din nord (clujenii spun Servus oricui), față de cei din sud (sibienii, făgărășenii și brașovenii salută astfel, dacă sunt băieți tineri, fetele, care răspund la fel).

Și, dacă tot am vorbit despre ardeleni, o urare de (foarte mult) bine folosită în Apuseni, printre moți, este a mulți-ăni, adică a ura (cuiva care te-a ajutat, ți-a făcut un bine) LA MULȚI ANI! Din acest a mulți-ăni s-a dezvoltat bine-cunoscutul mulțumsc, prin forma mulți-ănesc, apoi mulțămesc!

Prilej de a mulți-ăni și noi, urând României, tuturor românilor, tuturor cetățenilor Țării, LA MULȚI ANI!

Rememorări și întrebări pentru „ambasadorul” Rusiei în România Marți, nov. 30 2021 

Tovarășul „ambasador” al Rusiei ne invită la un „dialog bilateral constructiv, respectuos reciproc”…

Într-un „meci” imaginar, în ultimii aproximativ 300 de ani, să vedem ce înseamnă „respectuos reciproc”, pentru români:
Momentul 1 (1711): Dimitrie Cantemir negociază cu Petru cel Mare recâștigarea, de către Principatul Moldovei, a raialei Tighina, cu tot cu cetățile Ismail, Chilia și Cetatea Albă, ocupate de otomani; un secol mai târziu (1812), Rusia ocupă TOT teritoriul dintre Nistru și Prut, din care raiaua Tighinei („luată” de la otomani) era circa un sfert din teritoriu și populație;
Momentul 2 (1876): la Livadia (Crimeea) Rusia recunoaște Independența României și integritatea ei teritorială, în schimbul „neutralității binevoitoare” la atacarea, la sud de Dunăre, a Imperiului otoman; doi ani mai târziu, România, care a salvat onoarea Rusiei la Plevna (august-noiembrie 1877), este obligată, sub amenințări, să cedeze Rusiei sudul Basarabiei;
Momentul 3 (1936): URSS recunoaște (tacit), prin înțelegerea între Nicolae Titulescu și Maksim Litvinov, frontiera estică a României pe Nistru; 4 ani mai târziu, anexează Basarabia și, drept „compensație” pentru cei 22 de ani de „ocupație” a Basarabiei, ia României și nordul Bucovinei și „din greșeală” și ținutul Herței;
Momentul 4 (1944): România trece de partea Națiunilor Unite, la 23 august 1944; deși efortul (sinucigaș) al României a scurtat al Doilea Război Mondial, iar prin pierderile suferite România ar fi meritat statutul de țară cobeligerantă, URSS comunizează România (fără o „cerere” a acesteia).

După această enumerare „selectivă” (n-am luat în calcul numeroasele „excursii”, nechemate ale armatei ruse, din perioada secolelor XVIII-XIX și nici „surprizele” similare făcute, în ultimele 2-3 secole altor vecini ai Rusiei, ca Finlanda, țările baltice, Polonia, Ucraina, Japonia), avem niște întrebări pentru tovarișci Kuzmin:
1. De câte ori au atacat românii Rusia, neprovocați și de câte ori ne-a atacat Rusia pe noi, fără motiv???
2. De câte ori au „impus” românii rușilor un anumit „sistem” politic și de câte ori a fost invers???
3. Despre ce dialog „respectuos reciproc” poate fi vorba în astfel de cazuri???
4. Respectul reciproc are legătură și cu bunul simț și cu libertatea ca fiecare țară să-și aleagă, liberă, aliații și sistemul politic (cu trimitere la R. Moldova, Ucraina, Georgia…)?

Mai sunt și alte întrebări, dar, deocamdată, cu decență, aștept(ăm) răspuns (argumentat!) la cele de mai sus!

Un manifest civic… Miercuri, nov. 24 2021 

… poate fi citit aici.

Aș fi dorit și eu să-l semnez, deoarece sunt în întregime de acord cu cele scrise!

Un (mic) semn de revenire la normalitate: valorile clasice revin… Luni, nov. 22 2021 

O știre recentă semnalează faptul că se revine, chiar dacă timid, și doar în câteva țări, la valorile clasice. „Tonul” a fost dat de Franța, Italia, Grecia și Cipru. Aș zice că reacția autorităților din aceste state nu este deloc întâmplătoare. Grecia este „mama” democrației și, prin Patriarhii ecumenici din vechiul Bizanț, și a ortodoxiei. Italia este, prin Roma, „mama” limbilor romanice și sediul principal al romano-catolicismului (care se predică și azi, fie și parțial, în latină!), iar Franța este „mama” democrației moderne (prin Revoluția de la 1789), dar, ca și Italia, o țară de limbă romanică.

Așteptăm reacția României… Mă rog, noi nu avem „stat”, iar dacă avem, el nu e condus (fiindcă, de peste două luni, n-avem Guvern!)… Până atunci, în „ton” cu informațiile de mai sus, reamintim că, de mai bine de un an, există o petiție în sprijinul menținerii limbii latine în planurile-cadru, și, de asemenea, o pledoarie pentru necesitatea și utilitatea limbii latine, „mama” și a limbii române, inclusiv pentru geografi.

Mesaj pentru (re)greta bioenergeta… Marți, nov. 16 2021 

Tocmai a fost expediat, pe adresa de e-mail a amintitului personaj, mai mult decât tupeist și gălăgios, mesajul de mai jos (în engleză), pe care îl reproduc, firește, fără formulele de salut, respectiv încheiere.

Scriu acest mesaj în calitate de cetățean al planetei Pământ, pe care, fără să o (prea) cunoască (n-au avut această posibilitate din multe alte cauze, independente de voința lor), strămoșii mei au respectat-o sute și chiar mii de ani, știind că noi depindem de acest Pământ, și nu el de noi!

Acești amintiți strămoși obișnuiau (înainte de venirea dictaturii comuniste, deci cam până prin 1945-48) să meargă, anual, spre toamnă, la pădure, spre a-și lua lemne pentru următoarea iarnă, De obicei, în carul care aducea lemnele, alături de capul familiei, mergea și băiatul cei mai mare (cel puțin). După ce terminau de tăiat și segmentat copacul și așezau bucățile de lemn în căruță, tatăl și fiul plantau mai mulți puieți, ca să aibă, peste ani, și urmașii lor de unde să procure lemne pentru iarnă.

Aceiași strămoși îngrășau, chiar și în perioada comunistă, pământul cu bălegar, nu cu îngrășăminte chimice. De asemenea, în perioadele mai vechi (tot înainte de comunism), moșia unor proprietari de pământ era împărțită în 3 părți, dintre care, prin rotație, un număr de ani, câte una era lăsată „să se odihnească” (adică, să-și refacă, pe cale naturală, rezerva de substanțe utile).

Și exemplele de acest fel ar putea continua. Ideea este că, dacă acești strămoși au respectat Pământul, pentru ca el să le ofere hrană și alte resurse, cum se cheamă asta? Nu cumva „ecologie”??? Această „ecologie” există cu secole și milenii înainte ca, printr-o crasă lipsă de respect și bun-simț, actuala generație, pe care o reprezinți cu prisosință, să se „zborșească” pe un ton provocator la mai-marii Lumii!

Și-acum vin niște întrebări:

1.Ce autoritate are cineva, fără studii terminate, să se „rățoiască” la oricine altcineva, de pe această planetă??? O asemenea atitudine, pe lângă disprețul față de oamenii cu pregătire de specialitate, în general, duce în ridicol orice intenție a oricărui copil și/sau adolescent, de a mai urma o școală!

2.După niște precepte de bun-simț și de minim respect reciproc, putem să ne înțelegem că nu ne-am înțeles și să respectăm opiniile, diferite (fiindcă oamenii, creația lui Dumnezeu, sunt diferiți între ei, chiar unici!), ale altor oameni? La noi, pe vremuri asta intra și în expresia „să ai cei șapte ani de acasă”, adică Educația primită în familie, înainte de a pleca la școală!

3.Nu e normal, de bun-simț (din nou!) ca oricine pune la îndoială alte opinii să fie, în primul rând, un model de moralitate el/ea însuși/însăși?

4.„Salvarea” Terrei urmează să se realizeze CU sau FĂRĂ specia umană? În a doua situație, ai cam greșit! În primul rând, informațiile despre respectul strămoșilor față de singura noastră Casă, numită Pământ sau Terra, sunt nule! Toate popoarele vechi au respectat Pământul, ca pe o ființă vie, ca pe o zeitate – numită Gaia, la greci, Zamolxis – la strămoșii mei, traco-daci, Zelmecas – la vechii baltici, etc. Filosofia strămoșilor mei, traco-daci, îmbogățită, prin romanizare, de preceptele creștine – „Pământ ești, în pământ te vei întoarce! (trimitere la circuitul universal al materiei!) – vede lucrurile prin ideea că noi, oamenii, suntem ai Pământului, și nu Pământul al nostru. Există o mulțime de exemple, etno-folclorice, literare, religioase, documentare, care dovedesc această continuitate la români. Poate că o documentare legată de moștenirea umană de la strămoși – atât de ignorată, disprețuită, hulită de actuala generație tânără – ar fi mai mult decât benefică! Trăiți cu impresia că ați inventat „mersul pe jos”, „roata”, ori cine știe ce alte „minuni”, dar nu știu dacă, cu nivelul actual de pregătire, aveți capacitatea să mențineți invențiile actuale, la nivelul la care se găsesc acum! Evoluția speciei umane, ca parte a ecosistemului terestru, se datorează curiozității și cunoașterii, bazată pe Educație și Știință, care, alături de Credință și Perseverență, sunt, toate, mai mult decât desconsiderate de generația tânără! Capacitatea de a folosi tablete, telefoane mobile, laptopuri, etc, nu este echivalentă cu deșteptăciunea și inteligența! Motoarele de căutare – nu contează care – sunt la îndemâna oricui, dar numai Școala, Educația oferă omului capacitatea de a deosebi „grâul” științific de „neghina ” necunoașterii și a manipulării!

Nu aștept răspuns(uri), dar am trimis acest mesaj ca să am conștiința împăcată că mi-am făcut datoria de a lua atitudine față de aceste reacții, repetate, lipsite de bun-simț, respect și pline de tupeu, infatuare și dispreț! În tradiția multiseculară românească, se considera că ești „om, în rândul lumii” doar dacă/după ce terminai o școală, ca să ai un loc de muncă, făceai armata (ca băiat), făceai casă (căsnicie) cu cineva și aveai copii și plantai măcar un copac! Atunci dobândeai dreptul de a-ți spune părerea, autorizată, în comunitate! Și, chiar dacă astăzi, și la noi, la români, inclusiv copiii au dreptul de a-și expune punctele de vedere (mai ales pe subiecte care îi privesc ȘI pe ei), aceste opinii trebuie exprimate decent, civilizat, cu bun-simț și respect față de ceilalți participanți la dialog!

Regulile după care m-am ghidat și mă ghidez în viață sunt preluate, pe lângă Educația de acasă, din anii de pregătire școlară (de la grădiniță, până la licență), din experiența multi-seculară a „înțelepților satului” din spațiul românesc, cu care, în vremea documentării pentru doctorat (și după) am avut ocazia să stau de vorbă. Acestea au fost sintetizate în acest material, publicat, de mai bine de un an și jumătate, pe blogul personal:

Regret că textul din link este (deocamdată) doar în română. Sigur vei găsi, însă, vreun concetățean de-al meu, dispus să-ți aducă la cunoștință cele scrise în aceste rânduri!

Opinii adresate „Conferinței pentru Viitorul Europei” Luni, nov. 15 2021 

Despre „Conferința pentru Viitorul Europei” am aflat în urmă cu câteva luni. Este o inițiativă a Uniunii Europene, care vizează, pe lângă diferite întruniri cu o tematică dată și un dialog cu cetățenii din statele membre și chiar întâlniri, pe baza unora din opiniile exprimate de aceștia în cadrul dialogului amintit. Mereu alte și alte activități au amânat, până zilele trecute, conturarea ideilor proprii, pe care, aseară, a trebuit să le mai restructurez o dată, fiindcă ce scrisesem eu era un text închegat, în care fiecare paragraf era legat de o anumită tematică, în vreme ce opiniile cerute de site-ul interactiv menționat trebuie încadrate în niște teme, ca idei separate. Așa că, textul a suferit unele modificări, inclusiv în ceea ce privește ordinea paragrafelor. Temele promovate de UE sunt trecute cu caractere bold, iar titlurile ideilor încărcate de subsemnatul la fiecare temă sunt cu italice.

Deja, de aseară, de la orele 22, când am terminat de încărcat textul de mai jos, și până acum, am primit vreo 7-8 comentarii, unele favorabile, din ce-am văzut (faptul că Germania importă gaz rusesc, fără aprobarea și chiar „peste capul” altor europeni – polonezi, baltici… – încalcă tratate naționale și/sau ale landurilor germane, ori acordul și al altor europeni cu eliminarea publicității nedorite…). Probabil, în zilele următoare, și pe măsură ce numărul comentariilor va crește, va trebui să-mi fac timp să răspund!

Mai jos – ideile expuse:

Schimbări climatice și mediu

Încălzirea climatică este în așa măsură o creație umană?

Legat de așa-zisa „încălzire climatică”, poate nu ați remarcat, dar, de circa 10 mii de ani, de la sfârșitul ultimei glaciații, clima Pământului se tot încălzește. Cu unele intervale în care a fost mai cald ca acum, cum s-a întâmplat în primele secole de la începutul celui de-al doilea mileniu – încălzire ce a permis vikingilor să ajungă în Islanda, Groenlanda și, poate, în Labradorul, azi canadian – sau chiar mai rece, așa cum o probează „mica glaciație” din (aproximativ) mijlocul aceluiași mileniu (care a stânjenit și chiar întrerupt legăturile între nordul Europei și America de Nord – Groenlanda și/sau Labrador). Pe ce se bazează „încălzirea climatică”? Sunt (toate) înregistrările statistice făcute cu bună-credință? Recent, o știre (alarmistă) anunța că s-a ajuns la temperaturi de peste 0ºC în Groenlanda, dincolo de Cercul Polar, dar, cei care au dat știrea au omis (fără bună-credință!) să amintească faptul că asemenea fenomene s-au mai întâmplat, de cel puțin două ori, pe la începutul seco9lului trecut, într-o vreme când activitatea nocivă a omului era cu mult mai modestă decât azi!… Apoi, cât acoperă, din suprafața planetei, stațiile meteorologice – doar un sfert (uscatul) și, pe ici, pe colo, doar suprafața (nu și adâncurile) întinderilor oceanice? Și cu ce interval cronologic al observațiilor: de doar câteva decenii, maxim un secol și ceva și doar pentru stațiile meteorologice de pe uscat? Dintr-o vârstă a Pământului de miliarde de ani??? Nu e cam puțin ca „să vă dați cu părerea”, prea categoric???

Cât de corecte sunt, dacă sunt, datele legate de „încălzirea climatică”?

Datele climatice analizate sunt corecte, notate cu bună-credință și onestitate sau servesc o „nobilă minciună”, așa cum este evidențiat aici: https://www.contributors.ro/nobila-minciuna-si-premiul-nobel-pentru-fizica-2021/? Iar, legat de așa-zisa încălzire climatică, ar mai fi două chestiuni: a) vreți „salvarea” Pământului fără sau ȘI cu specia umană, că mie mi se pare că se urmărește „salvarea” Terrei, dar FĂRĂ specia umană! b) așa-zisa „evergie verde”, care ar trebui să înlocuiască vechii combustibili fosili, este capabilă să asigure ÎNTREGUL transfer de la sursele vechi de energie la cele noi? Nu de alta, dar, frecvent, în zile cu ceață densă, nici vântul nu bate și nici soarele nu (răz)bate!… Iar așa-numitele „mașini electrice” de unde-și iau „combustibilul”: se încarcă pe baza unor combunstibili fosili, au ba? Care le este autonomia și care sunt costurile? Dacă sunt mari, ca și la „energia verde” electrică și/sau termică, cine suportă aceste costuri suplimentare? Că, dacă e vorba tot de cetățeni, vă invit să le plătiți facturilie mai scumpe, fiindcă mă îndoiesc că au „cerut” aceștia „energie verde”!

Valori și drepturi, statul de drept, securitate

Procesul comunsimului și/sau al New Left

Despre „procesul comunismului”, al unei ideologii de extremă stânga cel puțin la fel de mincinoasă și periculoasă ca și cele de extremă dreapta (fascismul, nazismul, legionarismul, szalassysmul etc.): și care a omorât mai multe milioane de oameni, chiar în timp de pace se mai aude ceva?, Când va fi condamnat ȘI comunismul, ca ideologie represivă, totalitară? De ce „ura de rasă” e rea, iar „ura de clasă” e „bună”? Sau „nu e voie” să fie condamnat comunismul, fiindcă ar însemna să fie condamnate și toate „mișcările” postbelice, rezultate din ideologia apropiată de comunism, numită „New Left”, https://en.wikipedia.org/wiki/New_Left? Aceea care „promovează” și așa-zisul „political correctness”, a celor politicos-ipocriți. Aceștia sunt indivizi puși pe căpătuială și cu o altă „agendă”, falsă, iar pentru asta evită promovarea vechilor norme de comunicare și cooperare inter-umană – bazate pe morala creștină, bun-simț, respect reciproc, caracter, onestitate, bună-credință –, pentru ca, lumea uitând de ele, normele „vechi” să fie uitate și morala să fie relativizată, până la dispariția ei totală.

Absența reperelor morale în societate

Odată ce nimeni nu te mai incriminează că furi, că înșeli, că practici sodomia, aceste fapte nu mai pot fi revelate, iar autorul lor nu mai poate fi tras la răspundere! Un individ cu „principii” de o moralitate îndoielnică, spre invizibilă, va putea „promova” propriile (non)„valori”, va manipula o cât mai mare parte din concetățeni, spre a-și satisface doar propriile interese. Din contră, prin promovarea valorilor morale, în primul rând, ale moralei creștine, un angajat, de pildă, care știe și respectă „Cele 10 Porunci Creștine” nu va deveni mincinos și corupt, deoarece va aplica porunca „Să nu furi!”. De asemenea, un angajat care știe ce înseamnă să fii onest, conștincios, își va face treaba cu responsabilitate, fără greșeală și fără a fi nevoie să fie urmărit, verificat, după ce a realizat ceva! Un om educat în spiritul respectului față de orice om și față de munca lui, va fi civilizat, respectuos și va aprecia întotdeauna, la adevărata valoare, eforturile făcute de semenii lui, în orice domeniu de activitate.

Valori și drepturi, statul de drept, securitate

Cât veți mai crede minciunile rusești?

În același timp, în paralel cu ducerea în derizoriu a rolului NATO, de protejare a valorilor democratice, văd că este permisă intrarea, nu doar pe „ușa din dos” a Rusiei în Europa (că Rusia dă unora dintre europeni gaze „ieftine” trecând peste capul altor europeni)! Le doresc unora dintre europeni, mai ales celor din țările vest-europene, iubitoare de Rusia, să fie vecine, măcar câteva secole cu această putere, spre a înțelege câte „parale” (ZERO) valorează „cuvântul dat” sau o „semnătură” a Rusiei/URSS pe un tratat internațional. Ca o (scurtă) exemplificare, enumăr, la întâmplare, promisiunile rusești față de Principatul Moldovei (1711) de a-i restitui sudul Basarabiei (în 1812, Rusia a ocupat TOATĂ Basarabia), față de România (1876), de a respecta integrtitatea ei teritorială, încălcată, după nici doi ani, când a anexat sudul Basarabiei, (1878), față de Finlanda, țările baltice și Polonia (1917-1920), atacate și ocupate, integral sau parțial (1939-1940), față de Ucraina (1994), că nu-i va afecta integritatea teritorială, încălcată în 2014, prin ocuparea și anexarea Crimeei și susținerea separatiștilor din regiunile estice (2014). Cât de multe țări și de câte ori vor trebui să plătească, pentru ca Occidentul să înțeleagă că politica rusească e plină de minciuni, manipulări și anexiuni ilegale?

Valori și drepturi, statul de drept, securitate

Cine-i mai apără și reprezintă pe cetățenii europeni care respectă oameni și valori?

Apropos, de cetățenii care respectă legile și regulamentele (interne/naționale și/sau europene), merg la muncă, își văd de treabă, plătesc, cu regularitate și conștiinciozitate taxe și impozite se mai ocupă cineva? Îi mai protejează, îi mai apără cineva în UE??? Pe cei ieșiți la pensie, care vor să-și trăiască liniștiți bătrânețile, cine-i protejează? Sau pe cei care vor să-și crească urmașii, copii, nepoți, în spiritul valorilor creștine, ale tradițiilor europene îi mai reprezintă și apără cineva???

Transformare digitală

Relația cu marile companii, care nu respectă cetățenii!

Marile companii, cărora, dacă vrei să li te adresezi, pentru a-ți exprima o nemulțumire, o obiecție, o critică, NU au indivizi umani, ci doar roboți telefonici, cu care să comunici! Intră aici Microsoft, Youtube, Google, Yahoo, Firefox și, probabil, mai sunt și altele. Dacă vrei să trimiți un mesaj, pe e-mail, constați că nici măcar nu au o adresă unde să le scrii, să le semnalezi ce te nemulțumește!. În aceste condiții, cum este apărat cetățeanul simplu, de pildă, care-și cumpără un laptop – deci e AL LUI! – de abuzul ca o firmă, de exemplu, Microsoft, să-și actualizeze sau să instaleze diferite programe, fără acordul proprietarului calculatorului? În cazul acesta, să-i plătească Microsoft laptopul cetățeanului și, atunci, poate instala, actualiza compania amintită ce are chef!

Transformare digitală

Eliminarea publicității nedorite

Legat de această chestiune, mă gândesc la o reglementare, europeană, care să elimine reclamele de orice fel și, în primul rând, pe cele nesolicitate. După o vechei vorbă strămoșească a românilor „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, dacă eu nu „intru cu bocancii” în viața altuia, să-mi fac „publicitate” despre ce preocupări, interese, dorințe am eu, de ce intră „firmele de publicitate” în viața mea „cu bocancii”, cu reclame nesolicitate (multe, mascate, sub titluri ca „Articol susținut de…”, sau, fără jenă, prin indicativul [P])? Nu-și mai pot promova, agresiv (sub)produsele, deoarece mulți oameni și-au instalat programe care blochează reclamele? Dar, de ce să suport eu, ceea ce nu doresc? Vor să se căpătuiască – să o facă doar pe seama celor care acceptă! Personal, prefer să plătesc cu un 5-10% mai mult la distribuitorii de Internet, sau de programe audio-vizuale, dar să nu mai am, deloc, veșnic, parte de reclame! Pe Internet pot fi pur și simplu eliminate, iar în cadrul programelor audio-vizuale, în așa-zisa „pauză publicitară”, cei care nu o doresc să aibă parte de… liniște, fără sonor și imagini „în slujba” publicității!

Democrație europeană

Introducerea moștenirii iudeo-creștine în Tratatul de la Lisabona!

În primul rând, doresc, în calitate de om, cetățean creștin european, ca, în preambulul Tratatului de la Lisabona, să fie trecută ȘI moștenirea iudeo-creștină, alături de cea greco-romană, la devenirea Europei și a Uniunii Europene. Nu cred că o asemenea mențiune ar supăra pe cineva, deoarece consider că, oricine vine, din afara Europei, a Uniunii Europene, este normal, de bun-simț, să respecte regulile – inclusiv cele religioase! – existente aici, nu să și le impună pe ale sale! Noi îi respectăm pe ceilalți, însă cerem să fim respectați în exact aceeași măsură, în calitate de creștini, nici mai mult, dar nici mai puțin!

Democrație europeană

Respectul față de tradiții și față de valorile creștine europene

Am fost, zeci de ani, după 1989, un euro-optimist, chiar euro-entuziast, inclusiv vreo câțiva ani după aderarea României la UE. Treptat însă, minciunile, manipulările (inclusiv în vremea așa-zisei „cirze a migranților” din 2015), m-au făcut să devin euro-moderat și chiar euro-circumspect. Până la euro-scepticism nu mai e mult… Personal, îmi doresc o Uniune Europeană în care, respectându-se actualele drepturi și libertăți ale cetățenilor europeni, să existe bun-simț, bună-credință, caracter, coloană vertebrală, onestitate, respect față de toți oamenii și față de activitatea și tradițiile lor. Mai în detaliu, ca european trăitor în România, atașat față de tradițiile strămoșești ale românilor, aceste elemente se regăsesc prezentate aici:

Democrație europeană

Datorie de conștiință!

          Închei acest mesaj cu sentimentul de a-mi făcut datoria de conștiință de a semnala aceste probleme. Cred că mai sunt și altele, pe unele s-ar putea să le fi uitat și n-au mai intrat în rândurile de mai sus! Deși această consultare a stârnit interes, curiozitate, chiar o fărâmă de speranță că, poate lucrurile semnalate mai sus se vor rezolva, după voia, dorința cetățenilor, nu-mi fac nici o iluzie! De ani de zile, cred că s-a realizat ceva numai după ce văd că chiar se întâmplă! Minciunile din comunism și, mai ales, cele „livrate” după căderea acestei dictaturi, de politicieni (inclusiv de cei din UE!), m-au adus la acest nivel de neîncredere!

Migrație

Cât respectă migranții, mai vechi sau mai noi, tradițiile europene?

În legătură cu imigranții, înainte de a discuta despre „primirea” lor otova, „la grămadă”, ar trebuie procedat altfel. Să se organizeze convorbiri pentru pace între toți „actorii”, atât cei interni, cât și cei externi (unii „camuflați” în spatele unor „actori” interni!) și, după fixarea păcii, UE să contribuie cu ajutoare pentru refacerea infrastucturii (spitale, școli, grădinițe, căi de comunicație, etc.) deoarece „nicăieri nu e mai bine ca acasă!” Iar, dintre cetățenii europeni care, se constată că accesează, frecvent, site-uri extremiste, și urmează „să se radicalizeze” brusc, Poliția să-i aresteze (pe baza IP-ului calculatorului) și să-i trimită în țara de origine a strămoșilor lor, unde se pot „radicaliza” liniștit, de câte ori vor! În calitatea mea de cetățean european, respect cetățenii care vor să-și crească urmașii liniștiți, să-și trăiască bătrânețele în pace, să poată călători netulburați atât la ei acasă, cât și în alte țări ale Uniunii Europene, și nu descreierații „radicalizați” care aruncă bombe în piețele publice și alte locuri aglomerate, omorând oameni nevinovați!

Adevărata „față” a Bisericii… Miercuri, oct. 13 2021 

… și, mai ales, a „conducătorilor” ei, aici:

În calitate de OM, de credincios creștin ortodox, am militat, întotdeauna, pentru aplicarea, începând de la nivelul conducătorilor Bisericii, a învățăturii creștine, începând cu Biblia, Cele 10 Porunci și celelalte cărți de învățătură creștină… Unde, în aceste surse ale credinței, este vorba de vreo „legătură” cu cele dezvăluite de Recorder??? UNDE, preacuvioși părinți???

Pregătiri pentru a treia doză de vaccin… Miercuri, oct. 6 2021 

Au trecut deja 6 luni de la rapel și mă pregătesc pentru a treia doză de vaccin… Sunt cam aglomerat zilele astea, dar nu va mai trece mult timp până când voi merge la un centru de vaccinare. Acum nu mai e aglomerat, ceea ce, deși ar trebui să mă bucure, nu e motiv de încântare… Înseamnă că lumea nu e (prea) convinsă de utilitatea și, mai ales, de necesitatea vaccinării… N-a avut nici cine să explice, iar cei care au făcut-o, de cele mai multe ori au o credibilitate și o moralitate care tind spre zero…

Mă rog, nu după aceste nulități m-am luat nici când m-am vaccinat în primăvară… Este necesar, pentru protecția personală și, mai ales, a celor din jurul nostru (rude, prieteni, cunoscuți, colegi). Un om vaccinat, chiar dacă se îmbolnăvește, are șanse mult mai mici de a transmite virusul și, aproape întotdeauna, va face forme ușoare (ca un fel de răceală), care nu aglomerează spitalul… E o decizie de bun-simț, de respect al oamenilor în general și de conștiință! Doamne-ajută!

„Cugetări” din comunism Marți, sept. 28 2021 

„-Bulă, capitalismul e o societate în putrefacție!

-Da, tovarășe, dar pute frumos!”

……………………..

„-Bulă, societatea capitalistă este pe marginea prăpastiei!

-Aveți dreptate, tovarășe, dar noi suntem cu un pas în fața lor!”

……………………..

„Timpul trece, leafa merge, noi cu drag chiulim…, pardon, muncim!”

……………………..

„Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim!”

…………………….

„-Bulă, ce înseamnă USA?

-Uniunea Sovietică Ailaltă!”

…………………….

P.S. Am adus aceste „cugetări” – puține, doar, că sunt mult mai multe (dar, posibil, să mai completăm și altădată această listă!) – deoarece, urmând această direcție, societatea occidentală – din care, de peste 3 decenii, facem și noi parte! -, se îndreaptă, cu pași repezi, spre… comunism! Mulți dintre cei deja „(prea)spălați pe creier” ar trebui să (re)citească – sau să (re)vadă – „1984” de George Orwell (carte celebră, apărută în 1948, după care s-a realizat și filmul, care respectă, în foarte mare parte, acțiunea romanului!). Au apărut, deja, atât newspeek/nouvorba (= MINCIUNĂ), „Ministerul Adevărului”, cât și „Poliția Gândirii”! Toate acestea (și altele) sunt „prevăzute” ca „să pună pumnul în gură” libertății de exprimare, opiniilor argumentate, onestității, respectului reciproc și multor altora asemenea! În numele unei „agende” prefabricate, având cu totul alte „priorități” decât cele reale, indivizii care „promovează”, politicos-ipocrit, această „agendă” doresc relativizarea (chiar până la dispariție!) a moralității, pentru ca, nemaipromovând-o nimeni, să nu le mai ceară nimeni socoteală pentru „principiul” de „a nu avea nici un principiu”, pentru ca, punându-și în practică propriile interese – mincinoase și ticăloase – „să nu mai dea socoteală”, cu impunitate, nimănui!

De aceea există, deja, indivizi, cu studii universitare, care sunt deranjați să li se vorbească despre bun-simț! Sau care pretind că „n-au nevoie de respectul celorlalți”!… Cred și eu că te deranjează trimiterea la bunul-simț, când ești plagiat și nu ai nici o reacție! Și, la fel, de ce să „ai nevoie de respect”, dacă ai o funcție cu o indemnizație importantă, intrată, lunar, în buzunar??? „Bunul-simț” și „respectul” nu te îmbogățesc!… Ba, chiar „îți dau voie” să-ți jignești, să-ți terfelești colegii (ce au în spate zeci de ani de muncă, făcută cu pasiune, competență și plăcere, cu responsabilitate), trecându-i pe o așa-zisă „lista rușinii”!…

Și, din nefericire, este doar începutul! Noi, însă, cei care ne bazăm pe credința în Cel de Sus, pe bună-credință, bun-simț, „cei șapte ani de acasă”, respect reciproc, onestitate, caracter, verticalitate, moralitate, suntem convinși că Dumnezeu (că doar la El mai e nădejdea!) ne va întări spre a rezista! Vin vremuri grele, dar, după cum spunea Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea (cu rădăcini românești), „NU VĂ TEMEȚI!”…

Pagina următoare »