Astăzi, în ziua de Sântilie, acest blog împlinește 14 ani!… Dacă sărbătoarea de Sântilie era prilej pentru români, în secolele trecute, de a se întâlni, frecvent pe crestele Carpaților, la prima dintre nedeile din anotimpul cald, ocazie cu care, între altele, se întâlneau și mai aflau noutăți de la ceilalți, Poianetu’ lui Iocan a apărut, așa cum o arată și subtitlul – „Blog de dezbateri, nu de zbateri” – ca un loc (virtual), ca o „tribună” a dialogului, chiar și în contradictoriu, deschisă oricui avea o opinie, cu condiția să fie argumentată. Dealtfel, în cei 14 ani de existență, nu a fost cenzurat nici un comentariu, oricât de critic va fi fost (inclusiv la adresa subsemnatului)! Singura excepție a fost o intervenție, cu înjurături la adresa mea, pe care am lăsat-o „în așteptare”, până când a dispărut de acolo…

14 ani înseamnă că blogul ar trebui să primească „buletin/carte de identitate”. Nu va primi un asemenea act, dar o identitate și-a conturat deja! Nu ne rămâne decât să-i urăm „La mulți, fericiți și rodnici ani!”…