Reluăm acest text, azi – de Sânziene (marcate în calendarul ortodox și în cel greco-catolic; la romano-catolici sărbătoarea a fost celebrată ieri!), la exact 3 ani și 3 săptămâni de la prima sa apariție. Interesant e faptul că l-am (re)descoperit aseară, aparent întâmplător… Legat de cele scrise acolo, e important ce spuneam atunci, fără a avea multe din datele de acum, la finalul postării, despre „sămânța” originii latine, romane, păstrată de comunitățile romano-catolice românești din Moldova!

De remarcat și faptul că, dacă spre finalul ultimului război mondial (1944), P. P. Panaitescu susținea că românii au renunțat la alfabetul latin prin veacul al X-lea, după două decenii „împinsese” acest moment în secolele XIII-XIV, așa cum afirmaseră, anterior lui, și alți savanți – Ioan Bogdan, Ștefan Pașca – fapt coroborat și cu elemente politico-administrative (susținute de circa un secol de Silviu Dragomir) și/sau religioase, care ar putea arăta, dacă nu strânse legături ȘI cu Vestul Europei, măcar o „oscilație” a liderilor de la noi între Occident și lumea bizantină… Dacă materialul nostru ce a pornit de la repartiția spațială a Ohabelor (trimis deja la publicare) doar schițează o parte a argumentației, tocmai am început să lucrăm la aprofundarea acesteia…

Poianetu' lui Iocan

Fără să aibă prea multe precizări, P. P. Panaitescu, în Contribuții la istoria culturii românești, p. 38, consideră că acest pas a fost făcut undeva în secolul al X-lea, după creștinarea slavilor și adoptarea de către aceștia a alfabetului chirilic. Cum slavii erau elementul dominant și, pare-se, primicerii/cnejii și ducii/voievozii nord-dunăreni datorau supunere (politică), fie și nominală, țarilor bulgari de la Preslav, odată cu această subordonare politică, prin primirea și hirotonirea unor prelați (cel puțin de rang episcopal), subordonați scaunului ecleziastic arhiepiscopal (și chiar patriarhal) de la Ohrid, strămoșii noștri vor fi schimbat alfabetul latin, păstrat până atunci, cu cel chirilic, care se va menține, apoi, până după Unirea Principatelor, când Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul Unirii, decide revenirea la alfabetul latin.

Totuși, cum s-a ajuns aici și de ce, dacă este să-i dăm credit lui P. P. Panaitescu, traco-daco-romanii, în curs de a deveni români, nu au…

Vezi articolul original 1.902 cuvinte mai mult