Probabil, aiasta e o întrebare bună! 🙂 Chiar așa: de ce abia acum?

Mai întâi, pentru că, prin 2016, am constatat că, din multitudinea de antroponime românești, o cercetare cât de cât cuprinzătoare, exhaustivă, s-ar putea face măcar pentru „top 100” cele mai frecvente nume autohtone. Și am început aiastă treabă, singur, de la nivel mondial, pe țări, până la nivel local, pe comune și/sau localități (sau invers 🙂 ), reușind să acopăr, mulțumitor, 4 asemenea nume: Crăciun, Aldea, Mailat și Carp. Socoteala de după acest an „dădea” că, la o „viteză” de 4 nume pe an, în 25 de ani urma să termin această ierarhie a primelor 100 cele mai răspândite nume românești… La acea vreme mai aveam cam 19 ani până la pensie, deci știam, deja, că am „front de lucru” – 25 de ani – până după acest moment!

Aparent paradoxal, n-a urmat o descumpănire, ci, mai degrabă, o relaxare: „Păi, dacă tot nu termin acest top, la ce să mă mai grăbesc?” M-am concentrat pe definitivarea celor două cursuri – Geografie istorică și Antroponomastică geografică – și, în plus, venea și Centenarul Unirii din 1918… Nemaifiind „constrâns” de niște termene, m-am ocupat, în liniște, de „rafinat” metodologia de cercetare în domeniul antroponimelor.

Ceea ce m-a… „deranjat”, ulterior, a fost legat de utilizarea, de mai multe ori, a aceluiași „calapod” pentru cercetarea celor mai bine de 10 nume vechi creștine românești, dar și a altor antroponime… Se „relua”, de fiecare dată, același „ritual”, care, eventual, dacă nu începea cu colecțiile de inscripții, debuta cu cele legate de documentele istorice, continua cu înregistrările statistico-fiscale (urbarii, conscripții, catagrafii), registrele parohiale, anuarele, cărțile de telefon, diferitele site-uri Internet, etc… De fiecare dată, (re)inventariate, până când, cu câteva săptămâni în urmă, mi-am zis: „Gata! Trebuie inventariate și antroponimele din perioadele mai vechi, deoarece n-am să (re)fac, la nesfârșit, toată această ordine, pentru încă unul și încă unul și iar, încă alt antroponim!”…

Ca să fie treaba și mai… veselă, am descoperit, între timp, pe lângă conscripția austriacă din 1819-20 pentru Ardeal (găsită acum jumătate de an), și alte surse de documentare, accesibile online, pentru care va fi nevoie de timp – și de oameni (că singur nu voi face față!) – pentru a fi descărcate!… Bine că avem de lucru!

Slavă Domnului! 🙂