Legat de începuturile creștinismului la traco-dacii din spațiul carpato-balcanic, am revenit, azi, la lucrarea publicată de Emilian Popescu, Inscripții grecești și latine din secolele IV-XIII descoperite în România. Citind textul (în greacă) al unei asemenea inscripții, descoperite la Tomis (azi, Constanța), am remarcat că, pentru sfatul orășenesc, termenul elen era σεβαστὸν. Termenul slav, de la care provine, în unele idiomuri neo-slave un cuvânt apropiat – de pildă, rusescul soviet – vine dintr-un etimon mult mai diferit. În aceste condiții, nu doar membrii sfatului (numiți, inițial moși, de la un termen traco-dac), ci și termenul ce-l definește, ar putea proveni, în română, dintr-un cuvânt de origine traco-dacă, preluat, cu tot cu instituția, de la vechii greci! Avem, ca exemplu, pe germ, prezent în toponimul Germisara, asemănător cu grecescul θερμ (= cald), sau traco-dacicul zenus, identic ca sens cu elenul γενος (= născut). Poate, un etimon traco-dac *sabastus, a evoluat, spre sfat (inițial *s(ă)vat), exact ca presbiterus din latină, devenit preut și, apoi, preot!… Forma aromână a lui preut este, astăzi preftu, cu același f, prezent în dacoromânul sfat! Prezența acestui f se leagă, mai degrabă, de influența greco-bizantină asupra unor termeni de proveniență traco-dacă – sfat – sau latină – preut(u)/preftu! Acest termen a cunoscut, poate, forme ca *prefstu, după cum arată englezescul priest, evoluat dintr-o formă franceză veche, în care consoana s a dispărut ulterior, rezultând prêtre. La dacoromâni, v/f intervocalic s-a transformat în vocală sau a dispărut – a se vedea atât cuvinte latinești, de pildă – cavula, cât și mai noi, maghiare – varos, Avas, Kovar, și alții, deveniți gaură, respectiv oraș, Oaș, Chioar, în vreme ce la aromâni s-a conservat (deși, nu doar la ei, ci și la unii români nord-dunăreni, precum cei din sud-vestul Ardealului și Banat, la care apare oronimul Găvuri, în loc de Găuri, în Munții Retezatului, după Ion Conea, respectiv hidronimul Bârzava, evoluat din traco-dacicul Berzobis).

O altă formă, apropiată, ar putea fi chiar *savat/*sabat, evoluat, ulterior spre *s(ă)vat și, în final – sfat. După N. A, Constantinescu, în Dicționar onomastic românesc, p. 142, apar, la traci, atât Sabbatius, o formă latin(izat)ă, pentru numele tatălui lui Justinian, cât și Sabadios/Sabazios, numele unui zeu trac. Ar fi posibil ca, exact cum Deceneu, ca mare preot al dacilor, era sfetnic al regelui Burebista, iar (A)vezina, sfetnic al regelui Decebal, în sfatul local, ca sfetnic, să fi fost inclus și marele preot ala așezării. Atunci s-ar explica mai simplu cum, în ce mod, marii preoți ai traco-dacilor, care erau și membri ai adunărilor locale (sfaturi), au influențat trecerea, rapidă, a majorității strămoșilor noștri la creștinare (în anii 313-318 d. Hr.), prin învățarea, direct în latină a rugăciunilor Tatăl Nostru și Crezul. E posibil ca, prin/după creștinarea prin romanizare, preoții să fi rămas subordonați ierarhului religios creștin (choroepiscop), „ieșind” din Sfatul Bătrânilor, care rămâne doar o adunare laică a obștii țărănești. În mod similar, după crearea statelor medievale românești, Sfatul Domnesc îi include și pe membrii laici (boieri cu diferite funcții), dar și pe cei religioși, creștini (mitropolit și episcopi), subordonați ierarhic Patriarhului de la Constantinopol!…

Mai este de „săpat” la argumentație, dar mă îndoiesc de faptul că o instituție bi-milenară (cel puțin!) a putut prelua, în mediul rural – locuit de rumâni (=șerbi), supuși ai nobililor slavi = boieri – un termen atât de deosebit, de la elita slav(ofon)ă, puțin numeroasă, asimilată în cele din urmă de populația locală! Prin extensie, și Sfatul Orășenesc și Sfatul Domnesc au nume ce pornesc de la același etimon traco-dacic!

Nu urmăresc, cu orice preț, „eliminarea” cuvintelor slave din română, dar o asemenea ipoteză curmă, sper eu, „legenda” din perioada comunistă cu preluarea de către comuniștii „autohtoni”, teleghidați de Moscova, a termenului sfat, din cultura ruso-sovietică!… Mai ales acum, în contextul în care putler, dictatorul de la Kremlin, practică „turismul cu tancul” în Ucraina vecină!

O asemenea idee are consecințe atât în domeniul Geografiei istorice, cât și în cel al onomasticii (Toponomastică, Antroponomastică) și al Geografiei politico-electorale! Schimbă o grămadă de alte puncte de vedere! În plus, și unele derivate ale, probabilului traco-dac sfat, au fost afectate de influența slavă: de pildă – sfetnic, format aidoma termenului pașnic (fost pacinic), derivat din pace (de origine latină). O asemenea pereche se întâlnește și în cazul sfătuitor (de la sfat) – împăciuitor (de la pace)!