Am definitivat azi, în linii mari, inventarierea purtătorilor numelui Țăran, de la nivel comunal și județean pe spațiul românesc, la nivel regional – pentru spațiul carpato-balcanic și, respectiv, la nivel de țări, pe Glob.

Plecând de la cel mai general nivel – cel al statelor Lumii – trebuie să spunem, dintru început, că din cei peste 12600 de purtători ai acestui nume – cu zeci de variante și derivate – 10500 se regăsesc în spațiul românesc. În România se găsesc 54,7% dintre aceștia, urmată de R. Moldova – 23,7% și Ucraina – 8,7%. Cu peste 100 de ocurențe se mai remarcă Rusia, Bielorusia, Polonia, Bulgaria, Grecia, Germania. Cu excepția Germaniei și a Rusiei – unde este posibil să fie vorba, mai ales, de migranți plecați din spațiul românesc -, în celelalte țări este vorba, probabil, de român(ofon)i, mai mult sau mai puțin asimilați de etnia majoritară.

Preponderența atestărilor în spațiul carpato-balcanic este ilustrată de cele aproape 12 mii de consemnări. Dintre regiunile românești, doar Crișana și Oltenia adună sub 1% fiecare (mai puțin de 90 de ocurențe), lucru valabil, peste Prut, doar pentru Găgăuzia (doar 25 de atestări). Chiar și Transnistria are câteva sute de atestări, lucru valabil și pentru regiunea Odesa și pentru Bugeac. La sud de Dunăre, unde atestările nu ating, în nici o regiune, 100 de înregistrări, se remarcă regiunea nord-vestică a Bulgariei, dar și Attica și Macedonia Centrală din Grecia. Extremitatea nord-vestică a Bulgariei aparține regiunii timocene, cu o veche populație românească, la fel și zonele macedonene grecești, de aici având loc, probabil, migrații spre aria capitalei elene.

În spațiul românesc, la nivel de județe, cele mai multe atestări se regăsesc în fostul județ bucovinean Câmpulung, cu peste 1000 de ocurențe (aproape 10%)!… Cu peste 300 de consemnări se remarcă, în ordine descrescătoare, Timiș-Torontal, Constanța, Neamț, Bacău, Mureș, București, Vlașca. În câteva județe – Dorohoi, Olt, Odorhei, Tutova, Bichiș, Cenad, Jugastru, Tulcin, Caliacra – nu am consemnat nici un asemenea nume. Dacă județele din vestul Crișanei, cele transnistrene sau cel de pe litoralul sud-dobrogean se remarcă atât prin intervale mici de apartenență la statul român, cât și prin ponderi modeste ale elementului românesc, dintre județele ce se găsesc și azi (în altă configurație administrativă) între hotarele României, doar pentru Odorhei există o explicație – ponderea modestă a elementului românesc. Absența unor asemenea atestări în Dorohoi, Tutova și Olt este, însă, cel puțin surprinzătoare.

Există, totuși, posibilitatea ca, pe viitor, pe măsură ce vom face completări acestor date, să găsim atestări și aici. Așa cum am mai văzut și cu alte ocazii, pe de-o parte, mai există astfel de situații, oarecum curioase, iar pe de alta – datele au mai fost completate, ulterior primelor constatări cu noi descoperiri.

Încheiem aceste scurte considerații cu mențiuni (deocamdată) ale unor nume din lumea romanică occidentală, derivată de la termeni precum terre, terra, tierra…, evoluați din latină, ca și românescul țară: Teran, Terran, Terrien, Terrano și altele. Rămâne să inventariem și aceste forme, a căror prezență – în italiană, franceză, spaniolă, portugheză… – arată convergența și vechimea atât a lor, cât și a celei românești, în mod similar cu atestările, numeroase, ale unor forme romanice vestice, asemănătoare numelor vechi creștine românești!…