„Cufundat” de ceva vreme în diverse activități legate de Făgăraș, am (re)descoperit ieri, a nu știu câta oară, că trebuie să plasez aceste subiecte de analiză într-un context mai larg… E ceea ce am făcut, mereu, din copilărie, fie prin „sorbirea”, pur și simplu, a informațiilor citite în diferite enciclopedii ale statelor Lumii, fie prin hărțile desenate, care nu s-au limitat doar la Făgăraș, sau numai la România… Cunosc oameni, foarte buni specialiști, interesați doar de o anumită zonă – Țara Oltului, Maramureș… – însă, mereu, am „legat” cercetările de nivel local de cele care „acoperă” o arie geografică mult mai largă.

Căderea regimului comunist mă găsea, după „Podul de Flori” de la Prut, din mai 1990, în corespondență cu o fată din Ungheni, în scrisorile respective amintind, într altele, și de elementele de istorie locală făgărășeană, dar plasate într-un context mai larg, la nivelul Transilvaniei sau/și al întregului spațiu românesc… A venit, apoi, studenția, unde, în cadrul ședințelor ATGIS (Asociația Tinerilor Geografi din Iași), am debutat printr-o prezentare legată de Făgăraș, dar m-am „aplecat”, curând, către distribuția spațială a comunităților de români din jurul României… Elaborarea lucrării de licență a prilejuit nu doar referințe la Țara Făgărașului, ci și plasarea lor, comparativă, într-un context mai larg, pan-românesc, viziune amplificată, după un deceniu, în teza de doctorat, în care se regăsesc materiale ce acoperă întregul spațiu carpato-balcanic… Inclusiv documentările de teren, realizate încă din etapa întocmirii referatelor din planul doctoral (anii 2000-2001), s-au extins, de la aria „înconjurătoare” a Țării Oltului, la zone extrem de îndepărtate, ca nordul și vestul Moldovei, Sătmar, Podișul Piemontan Getic, Țara Vrăncii, Basarabia sau Dobrogea. Și tocmai de aceea, în 2006, chiar la sugestia domnului profesor Alexandru Ungureanu, pe vremea când lucram, împreună, la realizarea cursului de Toponomastică, hărțile referitoare la evoluția limbii române, de la „dialectul” traco-daco-roman al latinei până în zilele noastre, au fost preluate din lucrarea de doctorat, abia susținută (2005) și incluse în cursul menționat, devenind publice înaintea predării la tipar a tezei în care le-am inclus (apărută în 2007)…

Câțiva ani mai târziu (2011-2014), plecând de la elaborarea Tezaurului Antroponimic al Țării Oltului – idee „născută” prin 2003-2004, în cursul documentărilor legate de doctorat – am ajuns, odată cu elaborarea, prezentarea și publicarea metodologiei de cercetare geografică a antroponimelor (2015-2017), la închegarea unui curs nou, de Antroponomastică geografică, publicat în 2019… Acum, activitățile legate de „scoaterea la lumină” a unor diverse realități istorico-geografice făgărășene, m-au adus în punctul în care, (re)descoperind vechea instituție locală a scaunului de judecată al celor 12 boieri jurați (ce a funcționat la Făgăraș, mai multe secole), voi ajunge să adaug, cu material cartografic, această veche instituție juridică românească la materialele, recent prezentate și publicate (sau aflate în curs de tipărire), ținând de vechimea acestor instituții, nu doar în spațiul românesc, ci în întregul spațiu carpato-balcanic…

Pe de altă parte, de mai multe săptămâni, a „încolțit” ideea unei geografii electorale locale – ca parte a cursului de Geografie electorală, care, fiind publicat în 2013, necesită o nouă ediție, actualizată – ținând cont de acumularea unui material documentar și statistic detaliat, care ar veni, din a doua parte a secolului al XIX-lea, în continuarea vechii instituții a scaunului de judecată, în care boierii jurați erau, și ei, aleși!

În concluzie, este interesant cum, de aproape 3 decenii, Făgărașul și Țara Oltului îmi oferă „muniție” pentru elaborarea sau aprofundarea unor teme de cercetare pe arii mult mai largi! Să dea Dumnezeu cât mai multe asemenea, în continuare! 🙂