S-a finalizat deja procesul de desenare a fondurilor de hartă pentru întreaga evoluție a Făgărașului în ultimul mileniu (începând cu cetatea de pământ, cu întărituri de lemn, atestată arheologic, documentar și toponimic, ca ființând în secolele XI-XIII). Ieri am notat, pe un layer (strat) separat și toponimia din împrejurimile așezării. Este un „strat” diacronic, în care am inclus diferite toponime notate pe hărțile topografice din ultimii 300 de ani, sau în diferite alte surse documentare și statistico-onomastice (urbarii, conscripții), începând de acum mai bine de 4 secole…

S-a realizat și delimitarea (convențională, aproximativă) a cartierelor făgărășene. Cred că voi mai face o verificare a felului cum se „închide” fiecare poligon ce delimitează, de regulă, o latură a unei străzi din ariile construite ale orașului și, după aceea, va urma operațiunea de codare a fiecărui cartier, cu coduri alfa-numerice, deja stabilite pentru fiecare cartier. Va fi nevoie de multă atenție, dar n-are cum să fie mai greu decât a fost la desenarea fiecărui poligon cu mouse-ul! Practic, în Adobe Illustrator, este nevoie de trecut, la rubrica „Attributes”, codul alfa-numeric al fiecărui cartier în fiecare poligon inclus în acea subdiviziune a târgului! Similar, aceleași coduri vor figura în prima coloană a fișierului Microsoft Excel în care se vor insera datele demografice și teritoriale (suprafața) pe cartiere și pe întregul târg.

Vor fi unele situații cu „semne de întrebare”, cum este, de pildă, „cartierul” apărut, din veacul al XVII-lea, după popularea zonei Ciuta/Vadkert. Aceasta „acoperă”, parțial cel puțin, porțiuni din actualele cartiere Vasile Alecsandri și Tudor Vladimirescu. Cum primul e mai „central” și, deci, mai „vechi”, se va atribui, strict convențional, codul cartierului Vasile Alecsandri, unde, de altfel, se și află, și azi, de 3 secole, Mănăstirea Franciscană! Tot convențional, primul nucleu al așezării, din locul numit Cetatea Veche, populat în secolele XI-XIII, înainte de invazia tătară, va fi atribuit cartierului Veteranilor (actual), în aria căruia s-a aflat și fosta Fabrică de cărămidă pe locul căreia s-au făcut descoperirile arheologice de acum câteva decenii, ce confirmă existența fostei fortificații…

Dacă, despre evoluția teritorială, precum și a nomenclaturii stradale, am mai vorbit, în condițiile în care există perimetrele construite delimitate, se poate calcula suprafața (în kilometri pătrați și/sau în hectare) a fiecărui cartier și, știind populația pe străzi, agregate pe cartiere, se află populația fiecărei asemenea subdiviziuni a așezării, putându-se preciza, pe fiecare etapă, și evoluția demografică, nu doar cea teritorială a orașului. Asta înseamnă inclusiv calcularea densității populației urbane, pe cartiere și pe intervale istorice… Adică, un fel de geografie urban-istorică!… Deci – „front de lucru” cât cuprinde! Cum să zic că „mă plictisesc”, când, de ani de zile tot spun că „nici măcar n-am timp să mă gândesc că mă plictisesc!”??? 🙂