Se întâmplă, celor preocupați de cercetarea științifică, să le ia o vreme pentru a „așterne pe hârtie” sau, mai nou, „pe ecran” (de calculator, laptop, telefon…), un articol, un studiu sau… chiar un volum, legat de o anumită temă de cercetare. Puțin mai devreme, tocmai am aflat că a mai apărut un articol… Chiar dacă autorii nu (prea) povestesc și ce a stat „în spatele” unui material publicat, în acest caz, vom face o excepție, pentru că articolul în cauză chiar are o asemenea… poveste!

Primele preocupări ale subsemnatului, legate de elucidarea, pe cât posibil, mai apropiată de adevăr, a numelui Făgăraș datează din studenție, mai exact din partea sa finală, când, atât în vara anului 1995, cât și în primăvara anului următor, am efectuat documentări la teren, pentru adunarea de date necesare elaborării lucrării de licență. Nu voi detalia concluziile la care am ajuns atunci: ele se regăsesc în articol și, atunci, au fost validate, în primul rând de coordonator, domnul profesor Alexandru Ungureanu. Însă, tot Domnia Sa a fost cel care a „redeschis” discuția, după mai mult de un deceniu, opinând că, cel puțin în cazul formelor antroponimice – identice cu toponimele de acest fel – deci, tot Făgăraș, nu ar fi vorba de echivalentul făgetelor, ci de un sinonim al cărbunarilor/mangalagiilor. Ca reacție, a apărut, imediat, o postare, chiar pe blog, în care, după verificarea documentară, destul de sumară, atunci, admiteam o asemenea posibilitate…

În entuziasmul legat de Centenarul Unirii din 1918, manifestat și prin cercetare intensă, la „cumpăna” anilor 2018 și 2019, am reluat documentările, inclusiv prin accesul la surse vechi – colecții de documente, hărți topografice (austro-ungare, cehoslovace, românești), surse statistico-onomastice (conscripții, catagrafii, registre parohiale), anuare, site-uri Internet… – completând vechea bază de date și, pe baza acestei informații statistice mult îmbogățite, am elaborat un material scris. Acesta a fost completat, actualizat, îmbogățit, împreună cu domnul profesor. Dacă tot lucrasem împreună și anterior, am continuat să o facem. Fiind tot un an al Centenarului – între altele, colegii universitari clujeni aniversau un secol de geografie românească, la Universitatea „Babeș-Bolyai” – am decis să fie prezentat articolul realizat împreună, la o manifestare științifică a colegilor geografi de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. De ce? În 1919, se înființase o Universitate românească nu doar la Cluj, ci și la Cernăuți, care, ca și cea de pe Someșul Mic, a avut, în anii 1919-1940, o catedră universitară de Geografie. Cum Cernăuții și nordul Bucovinei nu mai aparțin, din păcate, României, continuatorii învățământului universitar geografic românesc din Bucovina sunt colegii din Departamentul de Geografie de la Suceava, așa se explică această alegere.

Cum era firesc, după prezentare, urma publicarea. Ea ar fi trebuit să apară imediat, la câteva săptămâni/luni, doar că lucrurile s-au complicat un pic… Pe lângă programul încărcat din a doua parte a anului 2019 (care a inclus și participarea, nu la una, ci chiar la două manifestări științifice organizate de geografii clujeni, una în octombrie, la Cluj, a doua – în decembrie – la Bistrița), a venit, în 2020, pandemia… Mă rog, asta nu a fost chiar atât de grav, doar că, între timp, textul a mai fost actualizat, deoarece s-au făcut completări, cu date noi, au trebuit refăcute unele hărți, apoi de rescris și o parte a textului… În fine, înspre jumătatea anului 2021, articolul a fost dat la publicare, în următorul volum al Lucrărilor Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”. Este ceva firesc, iar în cazul meu, acest lucru se întâmplă de mai bine de două decenii, ca rezultatele cercetării științifice a geografilor ieșeni, să apară, pe cât posibil, cât mai des, în revista științifică proprie…

Iar, acum, dacă materialul este „proaspăt” apărut, pot să spun și care sunt cele două motive de bucurie ale publicării, într-un număr din 2021, al amintitei publicații geografice ieșene: consider această apariție ca un modest omagiu adus domnului profesor Alexandru Ungureanu, un adevărat mentor, părinte spiritual și coordonatorul a trei lucrări ale subsemnatului – licență, disertație, doctorat – toate, cu subiecte legate de Țara Oltului, cu ocazia apropiatei aniversări a 80 de ani de viață (sărbătoriți vara trecută). De asemenea, este și o marcare, personală, a celor 735 de ani de la prima atestare documentară a orașului natal, aniversați acum fix 10 luni! Cu voia Domnului, o coincidență mai potrivită nici că se putea! Mulțumesc frumos! 🙂