În preajma Anului Nou am „luat o pauză”, atât de la inventarierea datelor electorale pentru Japonia (încă de dinainte de Crăciun), cât și de la activitatea de definitivare a listei demnitarilor români din ultimele două secole, aleși în diferite adunări legislative… Tot pentru că, după străvechea vorbă „Unde dai și unde crapă”, căutând, în 30 decembrie, informații mai noi legate de recensământul românesc din 1941, am găsit conscripția habsburgică din 1819-1820, ce acoperă o mare parte a vechiului Principat al Transilvaniei, inclusiv o mare parte a Țării Oltului.

Relația mea cu așa-numita Conscriptio Czirákyana e veche de circa un sfert de veac, din vremea în care, mergând în documentare pentru lucrarea de disertație, am găsit, la filialele Târgul Mureș, Sibiu și Brașov, o parte din această înregistrare statistico-fiscală. Atunci, fiind într-o vacanță (înaintea Sfintelor Paști din 1997) și neavând prea multă vreme pentru o documentare detaliată (trebuia să revin, în câteva zile, la Iași, unde începusem, în acel an școlar, activitatea didactică, în învățământul preuniversitar), am consemnat câteva frânturi, notându-mi undeva cota de la filiala sibiană (acolo erau/sunt cele mai consistente informații, în manuscris), urmând să revin ulterior… Din păcate, nu doar că n-am mai revenit, dar am pierdut și foaia cu cota respectivă…

Dar – nu-i așa? – „N-aduce anul ce-aduce ceasul!” și, aproape de Anul Nou, am găsit toată această conscripție, în format electronic! Inițial, crezând că primul film fotografic cuprinde toată conscripția, m-am apucat, cu sârg, de descărcat… Site-ul în cauză, cu tematică genealogico-religioasă, permite descărcarea a cel mult câteva zeci de fișiere odată, apoi pune interdicție de o oră și poți reveni, pentru alte câteva zeci de descărcări… Ținând cont de pauza de Anul Nou (atât înainte, cât și după), am reluat activitatea ieri. Primind, iar, menționata „pauză” de o oră, am continuat să navighez (căutarea pe site e permisă, dacă nu descarci nimic), notându-mi pe unitățile administrative transilvane, câte poze sunt pentru fiecare (fragment de) asemenea unitate administrativă – comitat (megye), scaun (szek), respectiv ținut (videk). Am făcut, apoi, suma. Este vorba de peste 41500 fotografii, din care, aseară, descărcasem cam 1%… În ritmul actual, lucrând zilnic (sper că nu și… silnic! 🙂 ), aș avea nevoie de circa 6 până la 9 luni ca să descarc toate fișierele!… Deci – activitate „cât cuprinde”! 🙂

În această dimineață, înainte de a continua activitatea de descărcare, am continuat documentarea și pot face o scurtă caracterizare a acestei înregistrări statistico-fiscale, realizată acum două secole de administrația imperială vieneză. Astfel, aceasta acoperă doar Transilvania, să-i zicem intracarpatică (fără Partium – adică Maramureș, Crișana, Banat) și nici pe aceasta toată. Sunt consemnate localități din 20 de entități administrative din acea vreme – comitate, scaune, ținuturi – făcând excepție scaunele săsești (nu am găsit date despre orașe ca Brașov, Sibiu, Sighișoara, Mediaș, Bistrița…). Totuși, sunt consemnate (aproape) complet informații despre 2276 de localități ardelene existente atunci (inclusiv despre centre urbane importante atunci, precum Cluj, Târgul Mureș, Deva, Alba Iulia, Turda, Făgăraș și altele). Pentru comparație, în cele 10 județe ce acoperă, în prezent, aproximativ, același areal, există 3395 de localități. Ținând cont, pe de-o parte, de apariția unor așezări noi (nu foarte multe), iar pe de alta – de comasarea unora dintre cele de atunci, circa două treimi din localitățile ardelene apar consemnate în această sursă.

Majoritatea unităților administrative erau comitate: Târnava/Küküllo, Alba de Sus/Felső-Fehér, Alba de Jos/Alsó-Fehér, Turda/Torda, Cluj/Kolozs, Dăbâca/Doboka, Solnocul din Lăuntru/Belső-Szolnok, Solnocul de Mijloc/Közép-Szolnok, Hunedoara/Hunyad, Zărand/Zaránd, Crasna/Kraszna și chiar Trei Scaune/Háromszék (deși, această din urmă entitate rezultase din comasarea a trei scaune secuiești!). Apar, ca scaune (secuiești) Odorhei/Udvarhely, Mureș/Maros, Ciuc-Giurgeu-Casin/Csík-Gyergyó-Kászon și Arieș/Aranyos, iar ca ținuturi – Chioar/Kővár, Făgăraș/Fogaras și Brașov/Brassó, dar și aproape 30 de sate ce formau posesiunea celor 7 judecători/Hét Bírák Jószága… După cum s-a remarcat, a doua denumire, în fiecare caz, după „/” este cea maghiară, limbă în care a fost realizată conscripția (doar capul de tabel, pentru fiecare foaie, este scris în latină).

Urmare a permanentizării, de secole, a unor relații feudale, unele unități administrative din cele de mai sus erau puternic fragmentate, enclavate. Așa este cazul cu comitatul Alba de Sus, care cuprindea și multe sate din nordul Țării Oltului (de pe dreapta Oltului, dar și de pe stânga, în extremitatea nord-estică a țării făgărășene), de la nord de Brașov, sau unele situate în Secuime, ori scaunul Arieșului, sau posesiunea celor 7 judecători, care includea și unele așezări din Mărginimea Sibiului, dar și din partea vestică și nord-vestică a Țării Oltului.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu localizarea geografică a unora dintre entitățile administrative istorice, voi încerca o relativă localizare, prin raportarea atât la județele românești interbelice, cât și la cele actuale. Astfel, comitatul Târnava se suprapunea, aproximativ, peste fostele județe interbelice Târnava Mare și Târnava Mică, ori peste partea estică a județului actual Alba, sudul județului Mureș și nordul județelor Sibiu și Brașov. Comitatul Alba de Jos acoperă, în linii mari, județul interbelic Alba, aparținând (aproape) integral, județului omonim de azi. Comitatul Solnocul din Lăuntru se suprapunea, aproximativ, peste județul Someș interbelic, divizat, din 1968, între actualele județe Cluj, Bistrița-Năsăud, Maramureș și Sălaj, iar Solnocul de Mijloc – peste județul Sălaj interbelic, peste care, parțial, intra și micul comitat Crasna. Comitatul Zărand cuprindea, în mare parte, bazinul Crișului Alb, formând, încă de la fondarea comitatelor Ungariei dualiste (după 1872) nordul județelor (interbelice și actuale) Hunedoara și Arad. Ținutul Chioarului se găsea la sud de Munții Gutâiului, intrând, în perioada interbelică, în județul Satul Mare, iar în prezent – în sud-vestul județului Maramureș (cu tot cu Baia Mare) și nordul Sălajului. Scaunul Mureșului se suprapunea peste partea centrală a fostului județ interbelic omonim și acoperă partea central-estică a județului Mureș de azi. Scaunul Odorheiului acoperă aproximativ fostul județ omonim interbelic, iar azi, în linii mari – partea vestică a județului Harghita, în vreme ce Ciuc-Giurgeu-Casin a devenit, în perioada interbelică, fostul județ Ciuc, iar azi formează partea estică a Harghitei. Comitatul Trei Scaune se suprapune, aproximativ, peste județul interbelic omonim, respectiv, peste actualul județ Covasna. Pentru mai multe precizări, se poate urmări și imaginea de aici, deși aceasta este ceva mai veche (din secolul al XVIII-lea).

Dar ce cuprind zecile de mii de pagini ale acestei surse? Înaintea listei cu capii de familie contribuabili, o descriere a localității, cu cât teren arabil, pășuni, fânețe, păduri, etc se găsesc în cuprinsul ei. Aproximativ, această descriere înseamnă cam jumătate (sau, poate, mai mult de atât) din totalul fișierelor acestei înregistrări statistico-fiscale. Spre comparație, Descrierea localităților conscrise, tot pentru Ardeal, într-o sursă similară (conscripția din 1750), are, în volumul I, publicat la Cluj, acum câțiva ani, peste 1500 de pagini tipărite (în două părți). Referitor la lista contribuabililor, având totalul capilor de familie, prin înmulțirea cu 5, se poate afla populația (aproximativă), măcar pentru așezările prezente în această sursă.

Având, de-a lungul timpului, preocupări legate de Țara Oltului, normal, unul dintre motivele de interes legat de această conscripție are legătură directă cu localitățile acestei zone consemnate în amintita sursă. La prima vedere, am crezut, până aseară, că informațiile cuprind (aproape) toate localitățile făgărășene. E adevărat că unele apar, atât de detaliat, pentru prima dată – mai ales satele de pe Ardeal, cum zic și azi făgărășenii (adică – cele de pe dreapta Oltului), așa cum sunt Crihalma, Hălmeag, Rucăr, Feldioara, Noul Român, Colun, Boița, ori cele de la extremitățile nord-estică – Dopca, Bogata Olteană, Hoghiz, Fântâna – ori vestică – Sebeșul de Sus, Sebeșul de Jos, Porcești/Turnul Roșu. Pe lângă unele așezări de pe Ardeal care, probabil, intrau în componența unor scaune săsești – Ungra, Șona, Glâmboaca, Săcădate, Bradul, ca și unele din localitățile de la sud de Olt – așa cum e cazul Avrigului, ori al Racoviței, lipsește, din ținutul (Țării) Făgărașului, o serie de 8 localități! Este vorba despre Șinca Veche, Bucium, Ohaba, Mărgineni, Sebeș, Vaida-Recea, Lisa, Pojorta. Situația e cu atât mai curioasă, cu cât, pe de-o parte, toate acestea apar în celelalte înregistrări statistico-fiscale mai vechi – urbariile Țării Făgărașului din veacul al XVII-lea și conscripția habsburgică din 1721-22 – și, pe de alta – în conscripția czirakyană sunt incluse majoritatea localităților din vecinătatea acestora (sate ca Șinca Nouă, Perșani, Mândra, Toderița, Hârseni sau Teleki-Recea). În schimb, la ținutul Făgărașului sunt incluse satele Poiana Mărului și Holbav, „alipite” de mai multă vreme aici, dar care nu fac parte din Țara Oltului propriu-zisă…

Dar, cum există, în popor, o vorbă care zice că „Nemulțumitului îi ia Dumnezeu darul!” – să nu mai fim cârcotași… Mai ales că Părăul, satul natal al strămoșilor, este în această sursă importantă, inestimabilă, și, din cât am apucat „să arunc un ochi” se anunță surprize (extrem de) plăcute! 🙂 Deocamdată, însă, trebuie să reiau activitatea de descărcare a miilor de poze ce constituie această înregistrare statistico-fiscală și, pe urmă, cu voia Celui de Sus, să văd câte din informațiile de acolo sunt utile din punct de vedere științific: geografic, istoric, onomastic, etnografic, lingvistic, etc, șamd, șcl!…

P.S. Dacă baza de date administrative pentru „toate timpurile”, la toate nivelele administrative ale spațiului românesc, ar fi fost finalizată, acum ar fi fost simplu de văzut, fie și doar pentru Ardeal, câte sate (actuale) au sau nu „acoperire” în conscripția czirakyană!…