Da, chiar așa? Mai ales că, de la o vârstă, cam din perioada în care copilandrii încep să devină adolescenți, mulți nu (prea) mai cred în moși, zâne, feți-frumoși și/sau cosânzene… Și totuși… Sărbătorile, în ceea ce mă privește, au adus, nu o dată, dacă nu niște mici „minuni”, măcar în(de)plinirea unor dorințe vechi, multe nemărturisite (decât „în gând”)…

Din șirul ce, deja, tinde a se „lungi”, îmi amintesc, acum, la… întâmplare, de un Ajun de Sfintele Sărbători de Paște, în care am găsit datele electorale, la nivel de circumscripție, pentru tot ce înseamnă „istoria electorală” a Statelor Unite (cred că era în 2016…). Apoi, în preajma unui Crăciun (cel din 2015) am primit vestea că a apărut un articol, la o revistă filologică ieșeană, articol rămas, de atunci, cel mai bine „cotat” (după criteriile actuale)…

Iar azi, ca să nu „lungesc” șirul acesta cu prea multe exemplificări, a apărut un material, legat de Iași și de „misterele” sale (onomastice)… Lucrarea menționată în text a mai fost semnal(iz)ată, cu ceva timp în urmă, tot aici, pe blog… Revenind, însă, la sărbătoarea de azi, mai pot spune că „nu există” Moșul?…

P.S. Tocmai am primit (spre seară) o recenzie a unui coleg de la Cluj, pentru Geografia istorică