Tovarășul „ambasador” al Rusiei ne invită la un „dialog bilateral constructiv, respectuos reciproc”…

Într-un „meci” imaginar, în ultimii aproximativ 300 de ani, să vedem ce înseamnă „respectuos reciproc”, pentru români:
Momentul 1 (1711): Dimitrie Cantemir negociază cu Petru cel Mare recâștigarea, de către Principatul Moldovei, a raialei Tighina, cu tot cu cetățile Ismail, Chilia și Cetatea Albă, ocupate de otomani; un secol mai târziu (1812), Rusia ocupă TOT teritoriul dintre Nistru și Prut, din care raiaua Tighinei („luată” de la otomani) era circa un sfert din teritoriu și populație;
Momentul 2 (1876): la Livadia (Crimeea) Rusia recunoaște Independența României și integritatea ei teritorială, în schimbul „neutralității binevoitoare” la atacarea, la sud de Dunăre, a Imperiului otoman; doi ani mai târziu, România, care a salvat onoarea Rusiei la Plevna (august-noiembrie 1877), este obligată, sub amenințări, să cedeze Rusiei sudul Basarabiei;
Momentul 3 (1936): URSS recunoaște (tacit), prin înțelegerea între Nicolae Titulescu și Maksim Litvinov, frontiera estică a României pe Nistru; 4 ani mai târziu, anexează Basarabia și, drept „compensație” pentru cei 22 de ani de „ocupație” a Basarabiei, ia României și nordul Bucovinei și „din greșeală” și ținutul Herței;
Momentul 4 (1944): România trece de partea Națiunilor Unite, la 23 august 1944; deși efortul (sinucigaș) al României a scurtat al Doilea Război Mondial, iar prin pierderile suferite România ar fi meritat statutul de țară cobeligerantă, URSS comunizează România (fără o „cerere” a acesteia).

După această enumerare „selectivă” (n-am luat în calcul numeroasele „excursii”, nechemate ale armatei ruse, din perioada secolelor XVIII-XIX și nici „surprizele” similare făcute, în ultimele 2-3 secole altor vecini ai Rusiei, ca Finlanda, țările baltice, Polonia, Ucraina, Japonia), avem niște întrebări pentru tovarișci Kuzmin:
1. De câte ori au atacat românii Rusia, neprovocați și de câte ori ne-a atacat Rusia pe noi, fără motiv???
2. De câte ori au „impus” românii rușilor un anumit „sistem” politic și de câte ori a fost invers???
3. Despre ce dialog „respectuos reciproc” poate fi vorba în astfel de cazuri???
4. Respectul reciproc are legătură și cu bunul simț și cu libertatea ca fiecare țară să-și aleagă, liberă, aliații și sistemul politic (cu trimitere la R. Moldova, Ucraina, Georgia…)?

Mai sunt și alte întrebări, dar, deocamdată, cu decență, aștept(ăm) răspuns (argumentat!) la cele de mai sus!