O știre recentă semnalează faptul că se revine, chiar dacă timid, și doar în câteva țări, la valorile clasice. „Tonul” a fost dat de Franța, Italia, Grecia și Cipru. Aș zice că reacția autorităților din aceste state nu este deloc întâmplătoare. Grecia este „mama” democrației și, prin Patriarhii ecumenici din vechiul Bizanț, și a ortodoxiei. Italia este, prin Roma, „mama” limbilor romanice și sediul principal al romano-catolicismului (care se predică și azi, fie și parțial, în latină!), iar Franța este „mama” democrației moderne (prin Revoluția de la 1789), dar, ca și Italia, o țară de limbă romanică.

Așteptăm reacția României… Mă rog, noi nu avem „stat”, iar dacă avem, el nu e condus (fiindcă, de peste două luni, n-avem Guvern!)… Până atunci, în „ton” cu informațiile de mai sus, reamintim că, de mai bine de un an, există o petiție în sprijinul menținerii limbii latine în planurile-cadru, și, de asemenea, o pledoarie pentru necesitatea și utilitatea limbii latine, „mama” și a limbii române, inclusiv pentru geografi.