Tocmai a fost expediat, pe adresa de e-mail a amintitului personaj, mai mult decât tupeist și gălăgios, mesajul de mai jos (în engleză), pe care îl reproduc, firește, fără formulele de salut, respectiv încheiere.

Scriu acest mesaj în calitate de cetățean al planetei Pământ, pe care, fără să o (prea) cunoască (n-au avut această posibilitate din multe alte cauze, independente de voința lor), strămoșii mei au respectat-o sute și chiar mii de ani, știind că noi depindem de acest Pământ, și nu el de noi!

Acești amintiți strămoși obișnuiau (înainte de venirea dictaturii comuniste, deci cam până prin 1945-48) să meargă, anual, spre toamnă, la pădure, spre a-și lua lemne pentru următoarea iarnă, De obicei, în carul care aducea lemnele, alături de capul familiei, mergea și băiatul cei mai mare (cel puțin). După ce terminau de tăiat și segmentat copacul și așezau bucățile de lemn în căruță, tatăl și fiul plantau mai mulți puieți, ca să aibă, peste ani, și urmașii lor de unde să procure lemne pentru iarnă.

Aceiași strămoși îngrășau, chiar și în perioada comunistă, pământul cu bălegar, nu cu îngrășăminte chimice. De asemenea, în perioadele mai vechi (tot înainte de comunism), moșia unor proprietari de pământ era împărțită în 3 părți, dintre care, prin rotație, un număr de ani, câte una era lăsată „să se odihnească” (adică, să-și refacă, pe cale naturală, rezerva de substanțe utile).

Și exemplele de acest fel ar putea continua. Ideea este că, dacă acești strămoși au respectat Pământul, pentru ca el să le ofere hrană și alte resurse, cum se cheamă asta? Nu cumva „ecologie”??? Această „ecologie” există cu secole și milenii înainte ca, printr-o crasă lipsă de respect și bun-simț, actuala generație, pe care o reprezinți cu prisosință, să se „zborșească” pe un ton provocator la mai-marii Lumii!

Și-acum vin niște întrebări:

1.Ce autoritate are cineva, fără studii terminate, să se „rățoiască” la oricine altcineva, de pe această planetă??? O asemenea atitudine, pe lângă disprețul față de oamenii cu pregătire de specialitate, în general, duce în ridicol orice intenție a oricărui copil și/sau adolescent, de a mai urma o școală!

2.După niște precepte de bun-simț și de minim respect reciproc, putem să ne înțelegem că nu ne-am înțeles și să respectăm opiniile, diferite (fiindcă oamenii, creația lui Dumnezeu, sunt diferiți între ei, chiar unici!), ale altor oameni? La noi, pe vremuri asta intra și în expresia „să ai cei șapte ani de acasă”, adică Educația primită în familie, înainte de a pleca la școală!

3.Nu e normal, de bun-simț (din nou!) ca oricine pune la îndoială alte opinii să fie, în primul rând, un model de moralitate el/ea însuși/însăși?

4.„Salvarea” Terrei urmează să se realizeze CU sau FĂRĂ specia umană? În a doua situație, ai cam greșit! În primul rând, informațiile despre respectul strămoșilor față de singura noastră Casă, numită Pământ sau Terra, sunt nule! Toate popoarele vechi au respectat Pământul, ca pe o ființă vie, ca pe o zeitate – numită Gaia, la greci, Zamolxis – la strămoșii mei, traco-daci, Zelmecas – la vechii baltici, etc. Filosofia strămoșilor mei, traco-daci, îmbogățită, prin romanizare, de preceptele creștine – „Pământ ești, în pământ te vei întoarce! (trimitere la circuitul universal al materiei!) – vede lucrurile prin ideea că noi, oamenii, suntem ai Pământului, și nu Pământul al nostru. Există o mulțime de exemple, etno-folclorice, literare, religioase, documentare, care dovedesc această continuitate la români. Poate că o documentare legată de moștenirea umană de la strămoși – atât de ignorată, disprețuită, hulită de actuala generație tânără – ar fi mai mult decât benefică! Trăiți cu impresia că ați inventat „mersul pe jos”, „roata”, ori cine știe ce alte „minuni”, dar nu știu dacă, cu nivelul actual de pregătire, aveți capacitatea să mențineți invențiile actuale, la nivelul la care se găsesc acum! Evoluția speciei umane, ca parte a ecosistemului terestru, se datorează curiozității și cunoașterii, bazată pe Educație și Știință, care, alături de Credință și Perseverență, sunt, toate, mai mult decât desconsiderate de generația tânără! Capacitatea de a folosi tablete, telefoane mobile, laptopuri, etc, nu este echivalentă cu deșteptăciunea și inteligența! Motoarele de căutare – nu contează care – sunt la îndemâna oricui, dar numai Școala, Educația oferă omului capacitatea de a deosebi „grâul” științific de „neghina ” necunoașterii și a manipulării!

Nu aștept răspuns(uri), dar am trimis acest mesaj ca să am conștiința împăcată că mi-am făcut datoria de a lua atitudine față de aceste reacții, repetate, lipsite de bun-simț, respect și pline de tupeu, infatuare și dispreț! În tradiția multiseculară românească, se considera că ești „om, în rândul lumii” doar dacă/după ce terminai o școală, ca să ai un loc de muncă, făceai armata (ca băiat), făceai casă (căsnicie) cu cineva și aveai copii și plantai măcar un copac! Atunci dobândeai dreptul de a-ți spune părerea, autorizată, în comunitate! Și, chiar dacă astăzi, și la noi, la români, inclusiv copiii au dreptul de a-și expune punctele de vedere (mai ales pe subiecte care îi privesc ȘI pe ei), aceste opinii trebuie exprimate decent, civilizat, cu bun-simț și respect față de ceilalți participanți la dialog!

Regulile după care m-am ghidat și mă ghidez în viață sunt preluate, pe lângă Educația de acasă, din anii de pregătire școlară (de la grădiniță, până la licență), din experiența multi-seculară a „înțelepților satului” din spațiul românesc, cu care, în vremea documentării pentru doctorat (și după) am avut ocazia să stau de vorbă. Acestea au fost sintetizate în acest material, publicat, de mai bine de un an și jumătate, pe blogul personal:

Regret că textul din link este (deocamdată) doar în română. Sigur vei găsi, însă, vreun concetățean de-al meu, dispus să-ți aducă la cunoștință cele scrise în aceste rânduri!