După N. A. Constantinescu, forma Sânsava se leagă de celebrarea Sfântului Sava Gotul, martirizat prin înecare în apa Buzăului, în anul 372. De la sfârșitul secolului al IV-lea, sfântul este prăznuit de Biserica Creștină, dovadă fiind formele Sansaba/Sansabas/San-Sabas și altele, atestate în spațiul romanic occidental (în Franța și Spania) și chiar în America Latină (Mexic, Argentina). Ca dovadă a vechimii cultului, acesta este marcat atât în calendarul ortodox (12 aprilie), cât și în cel catolic (28 aprilie).

Până acum, după cercetările autorului amintit, nu existau atestări onomastice, forma Sânsava fiind păstrată doar pentru sărbătoare. Aseară, însă, am găsit, în forma Sân Sava, o mențiune, la Iași, de la finalul secolului al XVIII-lea (1774). Prezența acesteia nu e întâmplătoare, în oraș existând, între vechile biserici, una cu hramul Sf. Sava. Mă aștept să găsesc ceva similar și la București, nu doar pentru că sfântul a activat în Muntenia de azi, ci și fiindcă omagierea sa a rămas în numele uneia dintre cele mai renumite unități de învățământ din România, Colegiul Național Sfântul Sava.