Umblau, Dumnezeu și Sfântul Petru, prin Lume, ca să împartă fiecărui popor câte un teritoriu, pentru unii mai mare, pentru alții mai mic… Când a ajuns la români, Dumnezeu a dat, pe un teritoriu nu prea mare, destule… Sfântul Petru a observat și a zis, cam nemulțumit:
– Doamne, dar cum se face că le-ai dat românilor o țară cu de toate: și munți și câmpii, podișuri, dealuri, păduri, ape cristaline și bogate în pește, un pic de mare… Cam prea multe, pe un teritoriu, nu prea mare, dar destul de întins…
Cel de Sus a răspuns:
– Lasă, Petre, să vezi ce conducători le dau!…