Doi prieteni foarte buni, cetățeni americani de etnie evreiască, Ițic și Ștrul, aveau o afacere împreună, la New York, afacere care mergea foarte bine. Într-o zi, Ștrul primește o scrisoare de la rudele sale din Uniunea Sovietică, în care era anunțat că regimul sovietic condus de Gorbaciov permitea rudelor din străinătate să vină în vizită. Ștrul îl anunță pe prietenul lui că vrea să meargă la Moscova să-și vadă rudele. Ițic se bucură și-l asigură că, pe perioada plecării lui, se va ocupa el de afacere. Îl conduce cu mașina la aeroport, urându-i ”Drum bun!” și transmițând salutări neamurilor sale din URSS.

După vreo două săptămâni, Ștrul se întoarce în Statele Unite. Ițic îl așteaptă la aeroport. Pe drumul de acolo spre oraș, Ițic îl întreabă pe Ștrul cum a fost întâlnirea cu rudele, ce-a vizitat în URSS, etc… Ștrul spune:

-Înainte de a-ți povesti cum a fost la Moscova, vreau să te anunț ceva și sper să nu te superi!

-Ce anume?

-Voi ieși din afacerea noastră: ți-o las ție, toată!

-Cum așa? De ce? Tu ce-ai să faci? Din ce vei trăi?

-Mă apuc de vândut „ulei de șoareci” – zise Ștrul.

-Cum adică? Ce e acest „ulei”? Cum de ți-a trecut o așa trăznaie prin cap?

-Într-o zi, neamurile mele din Moscova m-au dus prin centrul orașului, unde am văzut mii de oameni stând la coadă, pe mai multe rânduri, să intre într-o clădire mare, pe care scria, cu litere imense, MAUS OLEUM!…