Bunul-simț și „reziliența”… Vineri, feb. 19 2021 

Este „la modă”, trendy(-hendy) mai nou, conceptul de „reziliență”… Asta, după ce, în ultimii 20 de ani, au fost „la modă”, succesiv, expresii ca „integrarea europeană și euro-atlantică” (luate „la grămadă”, deși, de atunci, nu doar că era vorba de două organizații cu profil diferit, dar, mai ales, cu opțiuni internaționale diferite!), „dezvoltare durabilă”, etc… Acum, de când cu „reziliența”, am întrebat (și mai întreb): își găsesc loc elemente străvechi, românești, ca bunul-simț, buna-credință, respectul reciproc, onestitatea în această „reziliență”? Nu cumva „promotorii” ei, fie au „sărit” în barca „pro-reziliență”, că „așa e moda”, ori din interes, oportunism, „să dea bine” la „imagine”?

Să fim bine înțeleși: racordat fiind la lumea științifică, în primul rând din rațiuni profesionale (dar și pentru că, de mic, am visat să devin, să fiu „om de știință”! 🙂 ), am considerat, însă, ÎNTOTDEAUNA, că e important să rămân OM, legat de reperele, tradițiile, credința strămoșilor noștri și abia pe urmă, ALĂTURI DE ELE, nu eliminându-le, ignorându-le, pot „asimila” și asemenea concepte!… Tocmai ieri am adus în discuție faptul că, bunul-simț, respectul față de mediul în care locuiau, ca atitudine constantă, secole și milenii de-a rândul, i-a făcut pe strămoșii noștri să pună în aplicare numeroase practici prin care ocroteau natura, resursele pe care le valorificau!… E interzis să mai facem trimitere la asemenea tradiții, izvorâte tocmai din bun-simț și respect (față de cei din jur și/sau față de natură)? Trebuie „aruncate la coș”, ca „vechituri” ale istoriei, ca să ne putem „racorda” la p(r)ost-modernismul societății actuale??? De ce nu (mai) sunt promovate, împreună cu/alături de amintita „reziliență”? „Silenzio stampa”!… O „tăcere” asurzitoare!… Asta mă determină ca, cu scuzele de rigoare, pentru exprimarea, poate prea „buruienoasă”, să consider că „entuziaștii” care „îmbrățișează”, otova, noile concepte, acționează după „regula” zisă „ce face omul, face și maimuța!” O „maimuță” căreia, probabil, dacă-i dai 1000 de euro, e capabilă, dispusă, chiar bucuroasă, să se și suie în copac și să facă precum… maimuța!… Rușinos!…

P.S. La întrebarea dacă (mai) au loc elementele străvechi românești în/pe lângă „reziliența” amintită, n-am primit, încă, răspuns! Bănuiesc de ce, dar mai aștept, să mi se confirme bănuiala!…

Mesaj pentru „ecologiști” Joi, feb. 18 2021 

De ceva vreme, „ecologiștii”, în frunte cu „vestita” (re)greta bio-energeta, fac o campanie zgomotoasă, agresivă, pentru „salvarea” planetei, contra „încălzirii climatice”, împotriva „poluării” făcute de societatea umană… Această mișcare „ecologistă” – apărută și dezvoltată, acum 4-5 decenii, mai ales în Europa occidentală (cu ramificații, mai puțin active și în alte părți – Canada, Australia, Noua Zeelandă, estul Europei…) – dă impresia, prin agresivitatea și modul „a-toate-știitor” în care acționează, că ei au „inventat” și roata, și focul, și mersul pe jos și chiar pe Dumnezeu!… Cred că le lipsesc, adesea, dacă nu întotdeauna, un pic de smerenie, modestie, caracter, onestitate, bună credință și, mai ales, bun-simț și „cei șapte ani de acasă”…

Ar fi bine să știe acești „ecologiști” zgomotoși și necivilizați, politicos-ipocriți, că noi avem o grămadă de pilde cu caracter autentic ecologic, chiar dacă acum sute și mii de ani, de când se practică ele, nu exista „mișcarea ecologistă”. De exemplu, când un țăran se ducea toamna la pădure să-și aducă de acolo o căruță de lemne pentru iarnă, după ce tăia copacul, îl secționa în bucăți mai mici, să le poată urca în căruță, planta câțiva puieți, ca să aibă de unde să se aprovizioneze cu lemne și urmașii lui! De asemenea, pământul cultivat agricol se îngrășa cu bălegar, natural, care nu poluează precum îngrășămintele chimice… Sau, din cele 3-4 părți ale moșiei, comunitatea țărănească lăsa, mereu, una necultivată, „să se odihnească pământul”, vreme de câțiva ani, adică să-și refacă, treptat, necesarul de substanțe naturale care fusese exploatat anterior, prin cultivare…

Știu acești „ecologiști” politicos-ipocriți, că, la noi, primele arii protejate, numite braniști, au cel puțin câteva secole de când există? Și, dacă numele pârâului Braniște, din vecinătatea cetății Dăbâca poartă acest nume din vremea voievodului Gelu Românul, care a domnit în secolul al IX-lea, înseamnă că legislația medievală de ocrotire a pădurilor, ca mediu natural de viață al animalelor sălbatice de acolo, are peste un mileniu vechime! De ce nu vin acești vajnici „ecologiști” la noi, să învețe Și despre asta, sau în primul rând, despre așa ceva? De ce nu se învață în România, în primul rând, despre aceste elemente și despre altele asemenea, că mai sunt???

Și ce părere au politicos-ipocriții „ecologiști” despre acest comportament, exact din țările unde țipă ei cel mai tare?

17 Februarie 1987 – protestul studenților ieșeni Miercuri, feb. 17 2021 

Se împlinesc 34 de ani de la manifestația anticomunistă a studenților din Iași, care a adunat câteva mii de oameni, ce au mărșăluit prin oraș, din Copou, în „Tudor” și retur, cu oprire la fostul sediu al prim-secretarului de partid județean (un fel de „prefect” comunist). S-au scandat multe lozinci, cea mai cunoscută fiind „Vrem apă să ne spălăm și lumină să-nvățăm!” Conform bancurilor de la Radio Erevan, apa „caldă” din cămine era mai rece decât cea rece, iar întreruperile de curent erau „la modă”. Știu ce spun, deoarece, un an mai târziu, învățând pentru examenul de bacalaureat, adesea, seara, citeam temele respective la lumina unei lămpi cu gaz…

Detalii despre manifestația din februarie 1987, aici.

P.S. Nu pot să nu remarc faptul că, despre protestele din 1987, s-a vorbit, mai tot timpul, doar în legătură cu mișcarea anti-regim din 15 Noiembrie, a muncitorilor brașoveni. Când s-a vorbit, fiindcă, de ceva vreme, e „la modă” să nu se mai vorbească deloc despre așa ceva, în general! Foarte bine, tovarăși: să nu vă mirați dacă se va întoarce, în aceste condiții, un nou regim comunist!…

Despre vechimea unui trib Marți, feb. 16 2021 

După o știre recentă, în orașul (antic) Abydos din Egipt, s-a descoperit o fabrică de bere cu o vechime de peste 5000 de ani. Asta înseamnă că tribul băutorilor de bere, din care recunosc că fac și eu parte, are o vechime multimilenară! 🙂 Merită să bei o bere în cinstea unei asemenea informații! 🙂

Bulă și președinții Luni, feb. 15 2021 

Bulă, la ora de istorie. Profesoara îl întreabă:

-Bulă, zi numele a trei președinți!

-Ceaușescu, Sadat, de Gaulle!

O paralelă între situația de acum două secole și cea actuală – a propos de miniștri… Duminică, feb. 14 2021 

Ieri, spre seară, după ce am terminat evidența miniștrilor din perioada „regulamentară”, am trecut la actualizarea datelor similare din 2016 încoace. Am introdus deja datele legate de miniștrii din România și au mai rămas de adăugat câțiva din R. Moldova. 

Lucrând, am remarcat o paralelă: acum circa două secole existau Moldova și Țara Românească, azi – R. Moldova și România!…

Despre miniștrii din guvernele românești… Sâmbătă, feb. 13 2021 

Acum mai bine de un deceniu – prin toamna lui 2008 – fiind în Belgia, ca urmare a unei burse postdoctorale acordate de AUF, am dat, în documentarea mea pentru proiectul cu care câștigasem bursa, de un foarte bun atlas belgian, cu tematică geografică generală, în care, în volumul dedicat devenirii politico-geografice a statului belgian, exista și un capitol dedicat originii miniștrilor din guvernele de la Bruxelles. A apărut atunci o serie de pagini (aflate și acum în partea din stânga sus a paginii de pornire a blogului) legate de originea miniștrilor și prim-miniștrilor din Guvernele României. Seria respectivă, actualizată, a și fost publicată ulterior, în 2013, ca parte integrantă a Geografiei electorale, deoarece am considerat că unul din rezultatele vieții politico-electorale este executivul, care preia puterea și aplică legislația votată de Parlament, în urma scrutinelor legislative.

La următoarea actualizare – survenită prin 2016 – am extins analiza, incluzând, alături de membrii executivelor românești de la 1859 încoace, și pe membrii executivelor, temporare, de la Chișinău, Cernăuți și Sibiu/Cluj, ce au decis, în anii 1917-1920, destinele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, atât înainte, cât și puțin după Unirea de la 1918. De asemenea, am adăugat și pe membrii executivelor (sovietice) moldovenești, de la Balta, Tiraspol (1924-1940) și Chișinău (1940-1941, 1944-1989) și pe cei ai Guvernului moldav începând cu 1990, când ținutul pruto-nistrean a început efortul de distanțare de Kremlin. A rezultat o serie de hărți, extrem de interesantă, nefinalizată, însă, deoarece, spre deosebire de legislativ, prezența într-un executiv – la București și/sau Chișinău – este extrem de „volatilă”, și, urmare a acestor schimbări, frecvente, datele trebuie mereu actualizate și hărțile refăcute… Cel mai bun exemplu al acestei instabilități este dat de faptul că, la București, în ultimii 5 ani s-au succedat 5 guverne, iar la Chișinău… nu există guvern, ultima tentativă de învestire în Parlament a unuia nou, „adunând” 0 – ZERO! – voturi!…

În fine, „am intrat în horă, trebuie să joc!” 🙂 Voi continua actualizarea bazei de date, cu miniștrii nou intrați în executivele românești și, apoi, voi reface (o parte din) hărțile aferente… Altceva este de subliniat acum, și anume, faptul că baza de date trebuie actualizată la ambele „capete”: atât din 2015-2016 încoace, cât și… înainte de 1859! Aceasta, deoarece, căutând informații pentru alte subiecte – legate de viața parlamentară, alegerile locale din perioada 1831-1859 – am găsit multe precizări, legate de închegarea unor mini-executive, la Iași și București, subordonate (după „model american”) șefului statului (domnitorul) și constituite din departamente (ministere): Departamentul Trebilor Dinlăuntru (Ministerul de Interne), Departamentul Dreptății (Ministerul Justiției), Departamentul Oștirii (Ministerul Apărării Naționale) și altele… Exista și un Secretariat de Stat, condus tot de un membru cu rang de ministru. În total, cam 6-7 portofolii, ocupate, adesea, după documentarea realizată deja, chiar de aceiași miniștri care au format executivele de la Iași și București, după Unirea din 1859 (1859-1862), iar după unificarea administrației centrale (1862), au fost membri ai executivului unificat al României.

Vom (mai) reveni cu amănunte!

Renumărare… Vineri, feb. 12 2021 

În ultima vreme au apărut mai multe bancuri cu Iohannis decât cu Bulă…

Bulă a anunțat că va cere renumărarea…

(Încă o dată) despre alegerile locale românești Joi, feb. 11 2021 

După crearea – pe mai multe foi de lucru – a bazei cronologice de date legate de toate tipurile de confruntări electorale românești, a urmat, ieri, selectarea – din baza generală (un fel de „arhivă”) – doar a datelor legate de alegerile locale. Au rezultat alte 10 foi de lucru Microsoft Excel 2003: 5 cu datele absolute și alte 5 – cu valorile procentuale. Dacă alegerile antebelice, interbelice și din perioada comunistă au avut nevoie, fiecare, de câte două foi (câte una pentru datele absolute, respectiv pentru valorile procentuale), perioada postdecembristă a necesitat 4 asemenea foi: o foaie cu datele absolute doar pentru datele de la alegerile județene și o alta, similară, pentru alegerile comunale (orășenești/municipale) și câte o alta, pentru fiecare – județene, respectiv comunale – cu datele în procente.

Pe undeva, e explicabil acest lucru… Perioada antebelică, deși are cel puțin câte 13 scrutine – comunale, respectiv județene – din 18, câte au fost între 1864 și 1914, a avut, în general, puțini „competitori” electorali: de regulă, liberalii și conservatorii, arareori, câțiva social-democrați, naționaliști, conservator-democrați și/sau independenți.

Perioada interbelică a semănat, cumva, cu cea postdecembristă: o țară (mai) mare, vot universal (inclusiv pentru femei, excepție făcând doar alegerile – comunale și județene – din 1926), mulți „competitori” – cel puțin câte 10! – din (aproape) tot spectrul politic (lipseau doar ecologiștii). Problema e că această perioadă e foarte scurtă și a avut (numai) câte 3 scrutine comunale, respectiv județene, la care s-a mai adăugat desemnarea consilierilor ținutali, în 1938, cu candidați de la un singur partid: FRN, deci fără „istoric”!

Parcă, acest ultim scrutin a „pregătit” calea pentru cele din perioada comunistă: deși la cealaltă extremă (stânga), comuniștii au practicat cam același tip de „consultări” electorale: „frontul” – FDP/FUS/FDUS – plus câteva voturi „contra”, dar niciodată mai „sus” de câteva procente din voturile totale și, în nici un caz, cu vreo posibilitate de a „trimite” ceva reprezentanți în structurile administrației locale. De aceea, deși au fost 31 de asemenea scrutine – regionale, raionale și/sau județene, respectiv comunale – au „încăput”, de asemenea, toate, pe o singură foaie (fie cu date absolute, fie cu valori procentuale).

După 1989, mai exact, din 1992, s-au consemnat câte 8 consultări electorale, atât la nivel județean, cât și la cel comunal. Întotdeauna, la acest tip de scrutin s-au înscris și au reușit să și obțină (măcar câteva) mandate de consilieri, mai mult de 10 formațiuni politice, plus o mulțime de independenți. În condițiile în care majoritatea mandatelor au fost adjudecate de formațiunile „mari”, cu șanse de a accede și în Parlament (sau cu reale posibilități de a câștiga funcția prezidențială), pe lângă acestea s-au prezentat fie formațiuni locale și/sau regionale, sau grupări care au ajuns rar – sau niciodată – să câștige mandate la alegerile legislative și/sau europarlamentare, ori n-au avut, niciodată, candidați la președinție. Exact ca și în perioada interbelică, formațiunile de extremă stânga au avut ceva „priză” la alegători mai rar (în primul deceniu postdececembrist), confirmând lipsa de „afinități” a românilor cu acest tip de formațiuni politice, însă extrema dreaptă s-a prezentat cu cel puțin o grupare, de fiecare dată, obținând, mereu, atât voturi, cât și mandate de consilier. Din nou, situația este similară cu cea din perioada interbelică. În schimb, aproape la fel de frecvent, au apărut măcar una sau mai multe grupări ecologiste (la câte 6 din cele 8 scrutine comunale/județene) și, întotdeauna (din nou, exact ca între cele două războaie mondiale) s-au prezentat la urne formațiuni ale minorităților (mai frecvent, ale maghiarilor, dar și ale germanilor, ori din partea altor minorități).

Așa încât, probabil, la cartografierea datelor, pentru perioada antebelică, vor fi câte două serii de hărți (1864-1874), pentru alegerile județene/comunale din vremea când, între granițele țării s-a aflat și sudul Basarabiei și alte două, pentru intervalul 1880-1914 (pentru scrutinele județene) și 1884-1914 (pentru cele locale), cu Dobrogea în componența României.

În perioada interbelică vor fi cel puțin 6 hărți (câte două – legate de scrutinul județean, respectiv comunal – pentru 1926, 1930 și 1936-37), dar – fără 1938, care pare irelevant (toate mandatele au fost adjudecate de FRN).

Nu știu ce relevanță ar avea consultările electorale locale din perioada comunistă, dar, analizând „alegerile” legislative, am avut surpriza să descopăr că, totuși, ponderile mai notabile (adică 4-5% în anumite zone, față de 1-2% media națională se corelează, foarte bine, cu mișcările de protest din acea vreme!), însă, presupunând că vor fi realizate hărți și pentru acest interval acestea vor fi: una, pentru scrutinele regionale, respectiv raionale, pentru anii 1950-1965 și pentru cele comunale, pentru intervalul 1950-1967, iar, apoi, o altă hartă pentru scrutinele județene din anii 1969-1985 și cele comunale din intervalul 1969-1987.

Mulțimea de formațiuni politice înscrise la alegerile locale după 1989, ne constrânge la a realiza, separat, câte 8 hărți pentru fiecare scrutin județean, respectiv alte 8 – pentru fiecare consultare electorală comunală. Pentru fiecare hartă, la nivelul fiecărei perioade, hărțile se vor realiza la nivelul decupajului județean interbelic (moștenit, în linii mari, în Vechiul Regat, chiar de la începutul secolului al XIX-lea).

Deci, ar rezulta un total de 31 de hărți: 4 – pentru perioada antebelică, 6 – pentru perioada interbelică, 5 – pentru cea comunistă și 16 – pentru cea postdecembristă.

Bulă și comorbiditățile… Miercuri, feb. 10 2021 

Bulă are probleme de sănătate, obezitate, colesterol, tensiune mărită, ficat mărit, aşa că merge la doctor. Îl întreabă doctorul:
– Ia zi, Bulă, obişnuieşti să fumezi?
– Mmm… Aşa şi aşa…

– Dar cât înseamnă „aşa şi aşa”?
– Mmm… Păi cam 4 pachete pe zi.

– Dulciuri mănânci?
– Mmm… Aşa şi aşa… Cam 5 ciocolate pe zi.

– Sărat mănânci?
– Mmm… Aşa şi aşa… Cam o solniţă pe zi pun în mâncare.

– Grăsimi mănânci?
– Mmm… Aşa şi aşa… Cam un kil- două de slană pe zi…

– Prăjit mănânci? – Mmm… Aşa şi aşa… Pe zi… Cam câte o omletă de 4 ouă şi cartofi prăjiţi, asezonaţi cu cârnaţi.

– Aha… Dar de băut, bei?
– A, da! De băut, beau!

Sursa: https://life.hotnews.ro/stiri-fun-24592357-bancul-zilei-bula-comorbiditatile.htm

« Pagina anterioarăPagina următoare »