Cu ceva vreme în urmă – să tot fie câteva săptămâni – a apărut o știre în care se propunea introducerea în școli a unei așa-zise „educații financiare”. Motiv să-mi amintesc atât de politețea ipocrită a tagmei în cauză, cât și de numeroasele dăți în care acești adevărați cămătari, numiți „bancheri”, m-au jumulit de bani, fără nici o urmă de respect, fără bună-credință, fără scrupule!

O asemenea „propunere” arată o nerușinare și un tupeu fără seamăn! Adică, pe lângă adulții pe care, deja, îi fraierim, luându-le banii – prin dobânzi și comisioane nesimțite (părinți și/sau bunici) – să ne asigurăm „bazinul” de jumulit în viitor, prin „(re)educarea”, de mici, și a copiilor și nepoților lor! – și-au zis cămătarii, în gând! Nu vor spune asta și cu glas tare, exact ca niște adevărați politicoși ipocriți ce sunt!

Nu voi face apel, în cazul lor la bun simț, bună credință, onestitate, că n-au așa ceva! Ori, după o veche vorbă strămoșească, „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”… Mai mult, acești cămătari au reușit să-l enerveze până și pe Iisus Hristos, când, acum mai bine de două mii de ani, i-a alungat pe zarafii de pe scările Templului din Ierusalim! Iar despre (lipsa de) caracter a cămătarilor de azi spune totul faptul că, deși aceștia știu, de mulți ani, că liderul „băncii naționale” a fost un turnător, NIMENI dintre „bancheri” nu a avut vreo reacție de delimitare, cât de mică!

Și vin cu câteva întrebări, nu pentru cămătari, ci pentru cetățenii deja jumuliți de ei… Își dau, oare, acești cămătari, și lor, credite – cu dobânzi și comisioane nesimțite – cum ne „acordă” nouă? I-ar fraieri și pe copiii și nepoții lor, așa cum vor să-i tragă pe sfoară pe ai noștri, cu minciuna politicos-ipocrită zisă „educație financiară”? Au în vedere, cumva, ca această „educație financiară” să se facă pentru/cu bun-simț, bună-credință și onestitate? S-au pus, oare, vreodată, în locul „clienților” jumuliți de ei? Au vreo „brumă”, cât de mică, de credință, de frică de Dumnezeu?

Ei bine, lăsându-vă să meditați și să răspundeți la aceste întrebări, mă opresc aici, urându-le, sincer, din toată inima, cămătarilor numiți „bancheri” să le dea Dumnezeu exact atâta bine cât le fac și ei cetățenilor pe care-i jumulesc, nici mai mult, dar nici mai puțin!