Acum mai bine de un deceniu – prin toamna lui 2008 – fiind în Belgia, ca urmare a unei burse postdoctorale acordate de AUF, am dat, în documentarea mea pentru proiectul cu care câștigasem bursa, de un foarte bun atlas belgian, cu tematică geografică generală, în care, în volumul dedicat devenirii politico-geografice a statului belgian, exista și un capitol dedicat originii miniștrilor din guvernele de la Bruxelles. A apărut atunci o serie de pagini (aflate și acum în partea din stânga sus a paginii de pornire a blogului) legate de originea miniștrilor și prim-miniștrilor din Guvernele României. Seria respectivă, actualizată, a și fost publicată ulterior, în 2013, ca parte integrantă a Geografiei electorale, deoarece am considerat că unul din rezultatele vieții politico-electorale este executivul, care preia puterea și aplică legislația votată de Parlament, în urma scrutinelor legislative.

La următoarea actualizare – survenită prin 2016 – am extins analiza, incluzând, alături de membrii executivelor românești de la 1859 încoace, și pe membrii executivelor, temporare, de la Chișinău, Cernăuți și Sibiu/Cluj, ce au decis, în anii 1917-1920, destinele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, atât înainte, cât și puțin după Unirea de la 1918. De asemenea, am adăugat și pe membrii executivelor (sovietice) moldovenești, de la Balta, Tiraspol (1924-1940) și Chișinău (1940-1941, 1944-1989) și pe cei ai Guvernului moldav începând cu 1990, când ținutul pruto-nistrean a început efortul de distanțare de Kremlin. A rezultat o serie de hărți, extrem de interesantă, nefinalizată, însă, deoarece, spre deosebire de legislativ, prezența într-un executiv – la București și/sau Chișinău – este extrem de „volatilă”, și, urmare a acestor schimbări, frecvente, datele trebuie mereu actualizate și hărțile refăcute… Cel mai bun exemplu al acestei instabilități este dat de faptul că, la București, în ultimii 5 ani s-au succedat 5 guverne, iar la Chișinău… nu există guvern, ultima tentativă de învestire în Parlament a unuia nou, „adunând” 0 – ZERO! – voturi!…

În fine, „am intrat în horă, trebuie să joc!” 🙂 Voi continua actualizarea bazei de date, cu miniștrii nou intrați în executivele românești și, apoi, voi reface (o parte din) hărțile aferente… Altceva este de subliniat acum, și anume, faptul că baza de date trebuie actualizată la ambele „capete”: atât din 2015-2016 încoace, cât și… înainte de 1859! Aceasta, deoarece, căutând informații pentru alte subiecte – legate de viața parlamentară, alegerile locale din perioada 1831-1859 – am găsit multe precizări, legate de închegarea unor mini-executive, la Iași și București, subordonate (după „model american”) șefului statului (domnitorul) și constituite din departamente (ministere): Departamentul Trebilor Dinlăuntru (Ministerul de Interne), Departamentul Dreptății (Ministerul Justiției), Departamentul Oștirii (Ministerul Apărării Naționale) și altele… Exista și un Secretariat de Stat, condus tot de un membru cu rang de ministru. În total, cam 6-7 portofolii, ocupate, adesea, după documentarea realizată deja, chiar de aceiași miniștri care au format executivele de la Iași și București, după Unirea din 1859 (1859-1862), iar după unificarea administrației centrale (1862), au fost membri ai executivului unificat al României.

Vom (mai) reveni cu amănunte!