După „lupte seculare”, care au durat câteva săptămâni, am încheiat, azi, introducerea în calculator a datelor referitoare la scrutinele locale antebelice… Propoziția anterioară este doar parțial corectă – e adevărat, în mare parte! – deoarece, efortul de colectare a datelor – pe două „fronturi” (la BCU și pe site-ul Bibliotecii Naționale a României) – a fost declanșat din vara trecută (în iulie), urmând altor campanii, mai vechi, începute prin 2003… De asemenea, cu tot efortul, datele găsite și introduse în calculator acoperă doar câte 13 din cele 18 scrutine locale antebelice, fie ele comunale (doar pentru „comunele urbane” = orașe), sau județene.

Deci, de fapt, am „acoperit” 26 de scrutine locale, din 36, deoarece, dacă, în perioada interbelică și chiar în cea comunistă, s-a mai întâmplat ca alegerile comunale să se desfășoare concomitent cu cele județene (sau regionale, în intervalul 1950-1965), iar, după 1989, scrutinele locale postdecembriste includ, întotdeauna, concomitent, atât alegerea autorităților comunale (municipale, orășenești), cât și a celor județene, înainte de 1918, alegerile comunale și cele județene s-au desfășurat, întotdeauna, separat, în tot intervalul de 50 de ani în care au existat asemenea consultări (1864-1914). Ba, mai mult, așa cum se va vedea din enumerarea de mai jos, unele scrutine s-au „întins” pe săptămâni și luni de zile…

Astfel, la alegerile comunale, a fost vorba despre scrutinele din iulie-august 1864, noiembrie 1868-ianuarie 1869, februarie 1870-februarie 1871, iunie-iulie 1874, iulie-august 1876, iulie-decembrie 1878, noiembrie 1880, noiembrie 1884, aprilie 1888-ianuarie 1889, noiembrie 1890, septembrie 1894, martie 1895-februarie 1896, iunie-august 1899, martie-noiembrie 1901, ianuarie 1905-ianuarie 1906, aprilie 1907-ianuarie 1908, ianuarie-noiembrie 1911 și martie-mai 1914. Precizăm că, în 1878, până în vară, au avut loc alegeri inclusiv în sudul Basarabiei, cedat Rusiei în toamna aceluiași an, iar în decembrie s-au prezentat la urne alegătorii dobrogeni, după ce ținutul dintre Dunăre și Mare a intrat în componența României în noiembrie.

Scrutinele județene s-au desfășurat în octombrie 1864, mai 1866, aprilie-mai 1870, mai 1874, iulie 1876, ianuarie-decembrie 1878, iunie-decembrie 1880, mai 1883, octombrie 1884, mai 1888-februarie 1889, mai 1891, mai 1895, mai 1899-ianuarie 1900, mai 1903, ianuarie-octombrie 1905, iunie 1907-ianuarie 1908, ianuarie-octombrie 1911 și februarie 1914-ianuarie 1915. Iarăși, în 1878, s-au desfășurat alegeri și pentru consiliile județene basarabene (înainte de septembrie), iar cele din Dobrogea au fost alese în decembrie 1878. Intrat în componența României în iulie 1913, Cadrilaterul nu a votat deloc la scrutinele locale înainte de 1918. Erau preconizate alegeri în 1914, dar, izbucnirea, în iulie, a Primului Război Mondial și decesul Regelui Carol I (octombrie 1914) a dus, inițial, la amânarea, apoi, la anularea oricăror alegeri în sudul Dobrogei. Administrația locală a fost reprezentată, în județele Durostor și Caliacra de comisii interimare, desemnate pe baza Legii pentru organizarea Dobrogei Noi, din aprilie 1914.

„Practica” de a „lungi” alegerile locale pe parcursul mai multor luni apare destul de frecvent – în 1868-69, 1870-71, 1888-89, 1895-96, 1901, 1905-06, 1907-08 și 1911 în cazul alegerilor comunale și în 1878, 1880, 1888-89, 1899-1900, 1905, 1907-08, 1911, 1914-15 – în cazul celor județene, deci, câte 8 consultări de fiecare tip… Nu se poate spune că a fost un „obicei” liberal sau conservator, deoarece ambele partide mari și-au „împărțit” aproape egal asemenea scrutine (liberalii organizându-le pe cele comunale din 1868-69, 1870-71, 1895-96, 1901, 1907-08 și pe cele județene din 1878, 1880, 1907-08 și 1914-15, restul fiind „opera” conservatorilor). Oricum, remarcăm că desfășurarea scrutinului local interbelic din 1936-37 pe circa un an și jumătate (din primăvara lui 1936, până în octombrie anul următor), de către liberalii conduși de Guță Tătărăscu are numeroase asemenea „antecedente” antebelice…

După numărul de scrutine locale, perioada antebelică este pe primul loc, cu câte 18 consultări la nivel județean și alte 18 – la nivel comunal. Se apropie de aceste valori perioada comunistă, în care s-au desfășurat (în anii 1950-1987) 11 alegeri la nivel regional (1950-1965) și județean (1969-1985) și 15 scrutine la nivel comunal/orășenesc/municipal (1950-1987). Perioada postdecembristă a avut doar 8 asemenea consultări (concomitent județene și comunale), iar cea interbelică – 3 (sau 4, cu tot cu scrutinul cu „partid unic” – FRN – organizat de Carol al II-lea, la nivel de ținuturi, în 1938).

Faptul că am trecut doar lunile (și anii) în care s-au ținut alegeri se explică, în mare parte, și prin votul în mai multe colegii electorale (în funcție de cens), alegătorii din fiecare colegiu votând în zile diferite. De exemplu, la scrutinul județean din 1883, desfășurat între 7/19 și 13/25 mai, au votat, succesiv, în 7/19 mai alegătorii din primul colegiu, în 9/21 mai – cei din al doilea, în 11/23 mai – electoratul din al treilea colegiu, iar în 13/25 mai – cei din al patrulea. De asemenea, alegerile comunale din 1894, desfășurate în septembrie au programat votul pentru colegiul I în 4/16 septembrie și pentru colegiul al II-lea – în 6/18 septembrie. De fapt, aceeași procedură se utiliza și în cazul alegerilor legislative (pentru alegerea deputaților și senatorilor).

Până în 1883, consiliile județene se alegeau în 4 colegii (ca și deputații), tot 4 colegii având și electoratul care alegea Consiliul Comunal al Capitalei. Ulterior, după 1884, consiliile județene erau alese în 3 colegii (electoratul fiind, în general, același ca la alegerile pentru Camera Deputaților), iar consiliile comunale urbane votau în câte două colegii, pentru reședințele de județe și într-un singur colegiu în celelalte așezări urbane (plus Constanța și Tulcea, până în 1911, inclusiv). Nu am găsit date legate de alegerile locale pentru consiliile comunale rurale, iar, înainte de 1905, nu s-au făcut referiri, nici măcar în jurnalul oficial – Monitorul Oficial – la alegerile respective, ci doar la dizolvarea vechilor consilii locale rurale și înlocuirea lor cu comisii interimare (mențiuni de acest fel apărând de timpuriu, chiar din 1867). În aceste condiții, datele pentru alegerile comunale se referă doar la alegerea consiliilor comunale urbane, iar în unii ani – 1884, 1899, 1905 și 1907 – se dau informații electorale legate doar de reședințele celor 32 de județe antebelice.

De fapt, rămân „neacoperite” cu informații electorale (cel puțin deocamdată) scrutinele județene din 1866, 1870, 1876, 1878 și 1883 și cele comunale din 1868-69, 1870, 1876, 1878 și 1880. Din 1884, datele acoperă toate scrutinele locale. Nu știm dacă există posibilitatea de a găsi date, fie și parțiale, legate de aceste scrutine „neacoperite”, însă, chiar și fără „acoperirea” lor cu date, extrapolând asemănările foarte mari ale datelor de la scrutinele locale deja introduse în calculator cu cele legislative din aceiași ani (sau din ani apropiați), am descoperit mari asemănări ale variabilelor electorale. Astfel, putem presupune că, și la scrutinele locale neintroduse în calculator – din motive obiective -, situația va fi fost similară.

La o primă apreciere, similaritățile dintre scrutinele locale și cele legislative evidențiază faptul că, în anii în care au câștigat alegerile parlamentare cele două forțe antebelice – fie liberalii, fie conservatorii – în general s-a produs acest lucru și la consultările electorale comunale și județene. De asemenea, atât la nivel comunal, cât și la cel județean, au obținut mandate, în 1911 și 1914, reprezentanți ai disidenței conservator-democrate (conduse de Take Ionescu), desprinse din Partidul Conservator, exact ca la alegerile parlamentare, după cum, la unele scrutine județene, au câștigat mandate și câțiva independenți. Cum era de așteptat, la nivel local, spectrul politic susținut de alegători a fost chiar mai divers: în 1888-89, 1890 și 1894 au primit voturi și candidați socialiști (la Roman, Iași, București și/sau în porturile dunărene – Brăila, Galați), iar în 1914 și-au făcut apariția candidații naționaliști (de extremă dreaptă) – la Galați ori în Prahova -, uneori au candidat și câțiva independenți (la Galați, în 1890), dar nici una dintre aceste grupări și nici un independent nu a intrat în consiliile comunale, după cum n-au intrat nici candidații minorităților, votați la Tulcea, în 1894.

Totuși, ținând cont atât de numărul mic de alegători cu drept de vot (câteva zeci de mii, în total!), de faptul că ne aflăm, încă, în perioada de consolidare atât a statului român modern, cât și a democrației electorale românești și chiar de caracterul incomplet al informației electorale la care am avut acces, asistăm la o diversificare incipientă a spectrului electoral, care va deveni evidentă, la fiecare scrutin local, în perioada interbelică și va reapărea, chiar mai clară, după 1989. De fapt, o altă dificultate (mare!) se leagă de absența informațiilor legate de apartenența politică a candidaților – în Monitorul Oficial aceasta este (aproape) o regulă! – presa antebelică ajutându-ne, în multe situații, iar, acolo unde nici acest „ajutor” n-a existat, am „apelat” la lista proprie cu deputații și senatorii antebelici, deoarece „selecția” parlamentarilor a făcut apel, cum se întâmplă și mai târziu – în perioada interbelică și chiar în zilele noastre – la politicieni locali, care, frecvent, și-au făcut „ucenicia” în consiliile comunale și/sau județene. Cu acest prilej, am descoperit alte câteva mici inadvertențe în lista cu respectivii parlamentari, care vor trebui corijate. Este vorba de 12 deputați și senatori, trecuți la alt partid, în intervalul 1869-1907, dar, în majoritatea cazurilor, este vorba de unul-două scrutine cu asemenea erori, iar raportat la sutele de astfel de demnitari din perioada respectivă, eroarea este modestă…

De-altfel, este posibil ca și în privința scrutinelor locale antebelice să se fi strecurat asemenea – inerente – scăpări, motiv pentru care sfătuim pe cei care vor folosi acest text pentru delect(ur)are, să ia opiniile și concluziile de mai sus cu „doza” necesară de prudență…