Destul de multă lume asociază – și în zilele noastre! – ziua de azi cu nașterea ultimului dictator comunist al României, decedat în 1989… Totuși, această zi are o semnificație mult mai bogată, pentru noi, unul dintre evenimentele de seamă fiind înființarea Partidului Național Român din Banat și Ungaria, la 26 ianuarie/7 februarie 1869. Formațiunea, unită cu cea similară din Ardeal, cunoscută, ulterior, ca Partidul Național Român, a fost principala mișcare politică implicată în separarea de Ungaria a ținuturilor intracarpatice românești și Unirea acestora cu România, în 1918.

Formațiunea a fuzionat, în 1926, cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat, devenind Partidul Național Țărănesc, una dintre grupările politice importante în România interbelică, alături de Partidul Național Liberal, înființat în Vechiul Regat, în 1875. Cu conducerea decimată după a doua conflagrație mondială, interzis de comuniști din 1947 până în 1989, partidul a renăscut, în 1989, cu un nume nou, atribuit din 1987 (în ilegalitate), cel de Partidul Național Țărănesc-Creștin Democrat. Dintre reprezentanții de seamă, amintim, până în 1947, pe Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Ion Mihalache, iar după 1989 – pe Corneliu Coposu.

Deși a jucat un rol important în democratizarea țării după 1989, greșelile din mandatul în care s-a aflat la guvernare, ca principală forță a CDR (aliată cu USD și UDMR) și alianța cu formațiuni nesemnificative, au făcut ca, din anul 2000, PNȚCD să rateze intrarea în Parlament. Deși partidul continuă să existe, a încăput pe mâna unor nechemați care l-au îndepărtat, ulterior, de rolul politic tradițional…