Azi este 24 Ianuarie, zi în care, mulți, sărbătoresc Unirea Principatelor Române… Destui dintre ei fac acest lucru chiar la Iași, deși nici ziua și cu atât mai puțin locul n-au legătură cu evenimentul în sine! Cu riscul de a (ne) repeta, să recapitulăm…

Până la data de 31 martie 1919, statul român a „ținut” calendarul „pe stil vechi”. A doua zi, în loc de 1 aprilie a urmat 14 aprilie – fără nici o păcăleală! – astfel încât, România întregită a trecut, în ansamblul său, la „stilul nou”, păstrat continuu până în zilele noastre. Asta înseamnă că TOATE momentele de seamă, zile importante, cu semnificație istorică deosebită – ca Ziua Unirii Principatelor, Ziua Independenței, datele de Unire ale Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Țara se marcau „pe stil vechi” – adică în 24 Ianuarie 1959, 10 Mai 1877, 27 Martie 1918, 15 Noiembrie 1918, 18 Noiembrie 1918 – sau, eventual, trecându-se, a doua, și data „pe stil nou: 24 Ianuarie/5 Februarie 1859, 10/22 Mai 1877, 27 Martie/9 Aprilie 1918, 15/28 Noiembrie 1918, 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918!

După această „trecere în revistă”, să remarcăm o – hai să-i zicem – anomalie: Unirea Principatelor se marchează pe 24 Ianuarie („pe stil vechi”), iar Unirea Transilvaniei cu România – pe 1 Decembrie („pe stil nou”)!… Ba, mai mult, deși Basarabia s-a unit cu România în același an cu ținuturile de peste munți, doar cu câteva luni înainte, data marcată – până în prezent – este… 27 Martie („pe stil vechi”)! Deci, în aceste cazuri – unde e regula??? După cum se vede – nu e! Sau este, dar e tot cea „strămoșească”, de „a nu avea nici o regulă”!

Știu că am mai recomandat și altădată unificarea inclusiv a stilului după care sunt marcate aceste momente importante, dar, din câte se pare, am vorbit „la pereți”! Se pare că subiectul nu interesează pe nimeni, deși, dacă, de pildă, un străin care ne cunoaște istoria, tradițiile, obiceiurile se întreabă – și ne întreabă! – „Unde e regula serbării acestor momente istorice?”, ar fi jenant – ca să nu zic(em) mai mult! – să răspundem că „n-avem nici o regulă!”… Cu un asemenea răspuns, orice (brumă de) respect a acelui străin față de români și tradițiile lor s-ar risipi într-o secundă!… Soluția este fie să „trecem” toate sărbătorile „pe vechi” – oarecum acceptabil, dacă ținem cont că, deși la Unirea cu România, Bucovina și Transilvania (ca parte a unui stat austro-ungar ce ținea calendarul „pe nou”) s-au unit cu o țară care era, încă, „pe stil vechi” – dar, în acest caz trebuie schimbată… Constituția, unde scrie că Ziua Națională este 1 Decembrie, data Unirii Ardealului cu Țara (care e „pe stil nou”!)!… Cum modificarea Constituției e mai complicată – necesită votul a două treimi din parlamentari și un referendum în care alegătorii să voteze, în majoritate, pentru revizuire! – rămâne „mutarea” tuturor acestor momente „pe stil nou”! Deci – 5 Februarie 1859 (Unirea Principatelor), 22 Mai 1877 (Ziua Independenței), 9 Aprilie 1918 (Unirea Basarabiei cu România), 28 Noiembrie 1918 (Unirea Bucovinei cu Țara), 1 Decembrie 1918 (Unirea cu România a ținuturilor de peste Carpați)!

În acest caz, Iașii – și ieșenii – chiar N-AU NICI O TREABĂ cu ziua de 24 ianuarie… N-ar fi avut nici dacă s-ar serba Unirea Principatelor „pe stil vechi”! Data la care Adunarea Electivă a Principatului Moldovei l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor este 5 Ianuarie 1859 („pe stil vechi”) sau 17 Ianuarie 1859 („pe stil nou”)!… Pe 24 Ianuarie („stil vechi”) Cuza a fost ales de Adunarea Electivă a Principatului Țării Românești, LA BUCUREȘTI, NU LA IAȘI! Sau, dacă trecem „pe stil nou” – pe 5 Februarie 1859!…

Și când te gândești că Parlamentul României a decretat data de 24 ianuarie ca zi liberă, la inițiativa unui nechemat, aflat, din greșeală, în funcția de „primar” al Iașilor!… Păcat că nu doare să fii habarnist!…