Imediat după a doua conflagrație mondială (1948), oarecum surprinzător, ponderea populației urbane crescuse, ușor – de la 22,6% (1941), la 23,5%. Moldova a fost, însă, extrem de afectată, având o diminuare a ponderii populației urbane de 3%, până la 18,6%. Capitala – cu Ilfovul – scăzuseră chiar mai mult, cu peste 7% (66,1%). Diminuări mai mici – circa 1% sau mai puțin – s-au înregistrat și în Ardeal, Crișana, Muntenia și Dobrogea. Creșteri – cu cel puțin 2% sau peste această valoare – s-au înregistrat în Transnistria (peste 6%), Basarabia (peste 4%), Bucovina, Secuime, pentru regiunile ocupate de URSS (în special Basarabia și Transnistria) creșterea fiind explicată și prin declararea mai multor noi așezări urbane.

Ulterior, însă, întregul spațiu românesc a cunoscut, continuu, creșteri, în toată perioada comunistă, atât pe ansamblu, cât și la nivelul fiecărei regiuni. Astfel, în 1992, ponderea populației urbane în spațiul românesc ajunsese la aproximativ 53%, cele mai urbanizate fiind București-Ilfov – 80,1%, Ardeal – 64,3%, Dobrogea – 63,4%, Banat – 58,1%. Nici o regiune nu mai avea mai puțin de 40% orășeni, procentele cele mai mici consemnându-se în Basarabia – 42,5%, Muntenia – 43,6%, Oltenia – 44,3%, Moldova – 47,1%, Secuime – 47,8%.

Perioada postcomunistă a cunoscut evoluții inegale. Dacă, în 2002, pe ansamblul spațiului românesc se consemna o creștere ușoară – la 53,3% – la nivel regional, unele provincii au înregistrat creșteri, cu ponderi de peste 1-3% – București-Ilfov (83,6%), Maramureș (57,9%), Bucovina (50,7%), Transnistria (59,4%), Oltenia (46,6%), Crișana (55,6%), Banat (59,4%), altele au cunoscut stagnări sau ușoare scăderi (sub 1%) – Secuime (47,7%), Muntenia (43,3%), Dobrogea (62,5%), în vreme ce altele au avut diminuări mai vizibile (de 1,5-3%): Moldova (45,5%), Basarabia (39,4%). Notăm că o mare parte din spațiul Moldovei istorice a cunoscut asemenea scăderi notabile…

Primul deceniu din mileniul al treilea a adus prima scădere a ponderii urbanizării, pe ansamblul spațiului românesc, în 2011 consemnându-se un procent de 52,4% orășeni. Dacă, la nivelul întregului spațiu românesc scăderea nu este chiar atât de însemnată, existând regiuni care au înregistrat chiar creșteri – București-Ilfov (86,3%), Transnistria (62%), Bucovina (53,1%), Banat (61,9%), Crișana (56,5%), Ardeal (64,8%), Maramureș (58,1%) – în cele mai multe regiuni s-au consemnat scăderi. Cele mai mari diminuări s-au înregistrat în Moldova (40,6%), Basarabia (35,3%), Muntenia (41,7%) și Oltenia (45,1%), în celelalte regiuni scăderea fiind mai mică de 1% (Secuime, Dobrogea). De fapt, diminuarea serioasă a ponderii populației urbane, după anul 2002 s-a produs exact în regiunile care au cele mai mici procente de orășeni, cu excepția Olteniei – care a crescut în primul deceniu postdecembrist (1992-2002) și a Munteniei (afectată drastic de scădere numai după 2002) – Basarabia și Moldova au scăzut serios, continuu, după 1989! În intervalul 1992-2011, Moldova a pierdut aproape 6,5% din ponderea urbanilor, iar Basarabia chiar mai mult – 7,3%! Până la dispariția Uniunii Sovietice, Basarabia reușise să se apropie de nivelul de urbanizare al regiunilor din România (e drept, de cele cu ponderile cele mai modeste: Muntenia, în 1992, avea 43,6%, iar Oltenia – 44,3%) și avusese, până atunci, un nivel economic cel puțin egal, dacă nu superior regiunilor românești (mai ales în ultimul deceniu comunist, în care România a fost serios afectată de numeroase lipsuri și privațiuni). Așa se poate explica și drasticul declin basarabean de după dispariția URSS, dar și sărăcirea economică a Moldovei (apusene) – și, la un nivel mai redus, a Munteniei -, afectate și de prezența, actuală, nu doar a unui număr modest de așezări urbane, ci și de scăderea demografică a multora, prin emigrări, fie spre zonele mai dezvoltate ale României (București, regiunile centrale și vestice), fie spre Occident… Din contră, pe lângă dinamismul ucrainean al Transnistriei, regiunile mai urbanizate și mai dezvoltate economic ale României (București-Ilfov și cele de la Vest de Carpați), cunosc, în continuare, creșteri ale ponderii orășenilor și după 1990… Astfel, București-Ilfov și-a adăugat, în intervalul 1992-2011, 6,2% la procentul, deja ridicat, de urbanizare, la fel – și Bucovina, Transnistria – 5,4%, Maramureș – 3,9%, Banat – 3,7%, Crișana – 2,3%. Se constată câștigul procentual urban net în perioada postdecembristă al regiunilor unite cu Țara în 1918!…