După prima conflagrație mondială, numărul de orașe a cunoscut, inițial, un mic recul, de la 207, la 205 (1926), prin retragerea statutului de așezare urbană, pentru unele așezări din Dobrogea și Ardeal, dar, ulterior, acesta și-a reluat tendința crescătoare. Astfel, în 1930, se consemnau 216 așezări urbane, în 1936 – 220, iar în 1941 – 256. Creșterea numerică s-a datorat, în bună măsură, ridicării la rangul de oraș a mai multor așezări transnistrene, sub regimul sovietic (nu mai puțin de 15 noi orașe, puțin înainte de începerea celei de-a doua conflagrații mondiale), dar nici regiunile aflate, atunci, în componența României nu s-au situat mai prejos: în Crișana au apărut 10 orașe nou declarate, în Muntenia 6 și în Ardeal – 3.

La începutul perioadei postbelice (1948), numărul de puncte urbane a crescut din nou, la 271. Tot regimul sovietic a fost, în mare măsură, la originea acestei creșteri, deoarece regiunile cu cele mai multe orașe nou apărute au fost Basarabia – 11 și Transnistria – 5. Ulterior, deși tendința crescătoare s-a menținut – în 1956 erau 271 orașe, asistăm la situații contrastante, nu doar între regiunile aflate sub dominație sovietică și celelalte (rămase, în mare parte, între granițele României), ci chiar între regiuni aflate în componența statului român. Astfel, dacă în Basarabia au mai apărut alte 14 așezări urbane, în Transnistria – încă alte 6 și chiar alte 3 noi orașe în partea Bucovinei ocupată de URSS, în România, în unele regiuni, numărul de orașe a crescut – chiar vertiginos (cu 20, în Ardeal, cu 7, în Muntenia!), iar în altele a scăzut – în Moldova, cu 4…

La mijlocul perioadei comuniste (1968), pe lângă revenirea multora dintre așezările urbane „retrogradate” anterior la statutul rural, se adaugă și alte noi orașe, astfel încât se consemnează creșteri atât pe ansamblu – la 399 de așezări urbane – cât și la nivel regional. Această tendință continuă, cu ritmuri diferite, în a doua parte a perioadei comuniste, ajungându-se la 412 orașe în 1977 și la 456 – în 1989. Urmare a unei politici de creare a multor așa-numite așezări de tip orășenesc, regiunile cu cele mai multe orașe din spațiul românesc au devenit Transnistria – cu 78 și Basarabia – cu 77. Pe de altă parte, dacă, în 1941, Moldova (apuseană) avea mai multe orașe decât Basarabia, începând cu 1948, situația se inversează și, până astăzi, peste Prut se consemnează aproape de două ori mai multe așezări urbane decât în spațiul moldovenesc dintre Carpați și granița de est a țării.

Căderea regimului comunist (19189) și dispariția Uniunii Sovietice (1991) au dus la schimbări în tendințele specifice diferitelor regiuni. Dacă pe ansamblu se consemnează creșteri – în 2004 erau 517 orașe, iar în 2011 – 522 – se constată că numărul total de așezări urbane crește, în ultimele trei decenii, mai ales prin apariția a noi centre urbane în România. Astfel, în Moldova au apărut 9 așezări urbane, în București-Ilfov – 8, în Oltenia – 7, în Muntenia și Ardeal – câte 6, în Bucovina – 5 (toate în partea rămasă României)… În schimb, pe lângă stagnarea efortului de înființare a noi orașe (în Transnistria și nordul Bucovinei), Basarabia chiar pierde un oraș, în intervalul 1989-2004… O altă așezare, dobrogeană, a pierdut și România (în 2019, când fostul oraș constănțean Băneasa, din 2004, a redevenit, la cerere, prin referendum, comună), astfel încât, în prezent (2020), spațiul românesc totalizează 521 de așezări urbane.

La nivel regional, cele mai multe orașe se regăsesc în Transnistria – 79 și Basarabia – 77, urmate de Ardeal – 62 și Muntenia – 57, Crișana – 48 și Moldova – 45. De remarcat, pe lângă ecartul dintre Basarabia și Moldova (favorabil primeia, cu toată creșterea postdecembristă din Moldova!), faptul că, deși are 13 județe (interbelice), Moldova are mai puține așezări urbane decât Crișana (cu doar 5 județe interbelice, două aparținând Ungariei)… Asta, în condițiile în care, până după Unirea din 1918, Moldova era regiunea cu cel mai mare număr de orașe (situație în care s-a mai aflat între 1841 și 1866)!… De fapt, Moldova are, și azi, un număr mai mic de orașe decât câte avea la Unirea Principatelor (când existau 70 de centre urbane)…