Completând o statistică mai veche – referitoare la așezările urbane cu Sfat orășenesc în Evul Mediu (prelungită până spre 1940) – am făcut unele constatări.

Impresia – mai veche – potrivit căreia, din secolul al XVIII-lea (așa zis „fanariot”), Principatul Moldovei a înregistrat o creștere a ratei urbanizării, trebuie adăugată unui proces mai amplu – și mai vechi – consemnat și în Principatul Transilvaniei (și, în general, în regiunile intracarpatice, în sens larg). Procesul nu este atestat – sau, dacă (și când) este, se manifestă modest – în Țara Românească.

Spațiul românesc a pornit, în epoca medievală, de la valori modeste. Dacă, la cumpăna dintre mileniile I și II ale erei creștine, ponderea populației urbane era (aproape) nulă, în jurul anului 1500, după datele istoricului Bogdan Murgescu, specialist în istorie economică, valorile se situau între 3 și 4%, cu diferențieri mici între cele 3 state românești: Transilvania avea 3,5%, Moldova – 3% și Țara Românească – 4 %. După același autor, la 1800, situația se schimbase întrucâtva: Transilvania era cea mai urbanizată, cu 7%, fiind urmată de Moldova – 5,8% și Țara Românească – 5,7%. Până la Unirea Principatelor, Moldova (redusă practic, de jumătate de secol, la teritoriul carpato-prutean), s-a distanțat față de sudul României de azi, ajungând la 22,2%, față de numai 12,7% – Țara Românească…

Chiar dacă, în preajma primei conflagrații mondiale, (1912), după decenii de încetinire a ritmului urbanizării (chiar de stagnare și recul, pentru multe orașe moldave), tot Moldova se găsea în frunte – cu 23%, în vreme ce Țara Românească, în cazul căreia se consemna o creștere a ritmului urbanizării (mai ales prin creșterea rapidă a Bucureștilor) avea 20,3%, iar Transilvania – 17%. În cazul ținuturilor intracarpatice, creșterea lentă a ratei urbanizării se explica atât prin poziția periferică a acestora în cadrul ansamblului imperial austro-ungar (care a dus chiar la emigrări masive, în special în America), cât și prin limitările de natură lingvistică impuse de autoritățile de la Budapesta (nu puteai deveni orășean, în Ardeal, dacă nu știai ungurește și nu profesai în limba maghiară). În plus, asemănător situației din Moldova, o parte din vechile așezări urbane medievale au fost „retrogradate” în rândul celor rurale.

Dar, deja am depășit intervalul de analiză, anunțat/enunțat în titlu, așa că ne oprim (deocamdată) aici…