De ani buni, pe la jumătatea toamnei, începe o campanie (mai mult decât) agresivă, de „promovare” în spațiul (mediatic) românesc a unor „ne-sărbători”, „non-sărbători” sau „anti-sărbători”, așa cum este și acest haloiin… Care, pe lângă faptul că este ne-creștin, nu ține de tradițiile noastre, are „menirea” de a „șterge” (și ce a mai rămas „neșters deja din) tradițiile populare românești, vechi de sute și chiar mii de ani!

Am tot respectul pentru tradițiile altora și aș putea fi de acord, pe lângă a afla (cât) mai multe despre ele (doar cu așa ceva se ocupă un etnograf, nu?), să susțin chiar celebrarea lor la noi, dar NUMAI ÎMPREUNĂ cu promovarea și sărbătorirea celor autohtone, românești! Și dacă aș fi convins că trusturile și concernele (adesea, internaționale) care „promovează”, cu o agresivitate deșănțată asemenea „non-sărbători” ar fi organizații animate de bună-credință, moralitate – creștină, în primul rând! -, bun-simț și onestitate…

Așa că, nedorind, ca parte a românității, să devin cretin, fiindcă m-am născut CREȘTIN și vrând să fiu parte a unui POPOR, nu a unei turme (care acționează, imitându-i pe alții, după „principiul” – de neam-prost – „ce face omul, face și maimuța!”), nu văd, deloc, de ce aș „sărbători” haloiinul!… Și nici n-o voi face, cel puțin veșnic!