După opinia majorității specialiștilor, Sfântul Dimitrie Basarabov, prăznuit astăzi, a trăit în secolul al XIII-lea, la sud de Dunăre, în satul numit Basarabi, aproape de orașul Ruse. Bulgarii numesc așezarea Basarabovo, dar, în spațiul românesc cel puțin, atestarea a numeroase alte toponime identice sau asemănătoare, par a fi un indiciu că, exact ca și Cuvioasa Parascheva (originară tot din Balcani), Sfântul Dimitrie de la Basarabi ar fi fost român de neam… Apar, astfel, locuri numite Basarabi – în Dobrogea, nordul Moldovei, Basarabeasca – în Basarabia sau Băsărăboanea – în Banat, în vreme ce patronimul Basarab este atestat, frecvent și de multă vreme, în spațiul românesc, în Moldova, Basarabia, Bucovina, Maramureș, Ardeal, Muntenia sau Oltenia… Iar, ca argument al românității sfântului, aducem faptul că, pe malul drept al Dunării, atestarea veche a populației românești se regăsește atât mai sus de satul Basarabi – la Vidin, Rahova, Nicopol – cât și în aval – la Turtucaia, Aidemir, Silistra…

Poate, tocmai de aceea, nu e o întâmplare că moaștele Sfântului Dimitrie de la Basarabi au ajuns, cu multă vreme în urmă, în Catedrala Patriarhală de la București, devenind Ocrotitorul Bucureștilor și al Țării Românești, întocmai cum Cuvioasa Parascheva este, de secole, ocrotitoarea Iașilor și a întregii Moldove…