Dacă tot am „trecut în revistă” acest tip de scrutine atât înainte de Primul Război Mondial, în perioada interbelică și în cea comunistă, să facem același lucru și pentru aceste confruntări electorale de după 1989.

Dacă, după căderea regimului totalitar, în Decembrie 1989, au fost instalate structuri provizorii, atât la nivel județean, cât și la nivel local, primele alegeri locale au avut loc în februarie 1992, la puțin timp după promulgarea, în 1991, a noii Constituții.

De la acel scrutin – al doilea la care am stat la coadă să votez, după primele alegeri postdecembriste din 20 mai 1990 – s-au mai desfășurat, până acum două săptămâni, alte șapte: toate în iunie, cu excepția celui din acest an, programat în septembrie. De asemenea, cred că este pentru prima dată când asemenea scrutine se țin cu regularitate, odată la 4 ani: 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016, 2020…

La fel, tot pentru prima dată, de fiecare dată, au fost alese atât structurile județene (consilii județene, uneori și președinții acestora, când nu au fost votați de consilierii județeni), cât și cele locale (consilii locale, primari). În intervalele precedente, fie se desfășurau decalat scrutinele județene de cele comunale (în perioada antebelică, asemenea decalări putând fi „înșirate” pe mai multe luni, iar în cea interbelică desfășurându-se la diferență de câteva zile sau săptămâni), fie cele regionale/județene aveau loc mai rar (de regulă, la 5 ani odată), iar cele comunale/orășenești/municipale – mai des (cu o cadență de doi ani sau de doi ani și jumătate).

Și o ultimă caracteristică: din 1992, cu regularitate, scrutinele locale au „prefațat”, cu câteva săptămâni/luni, alegerile legislative.