Între (mai) multele activități în derulare, am revenit, printre… „picături” la verificarea bazei de date cu demnitarii din mai bine de 3200 de ani în spațiul românesc (sau, în vremile mai vechi, până pe la anul 1000 și chiar după – în spațiul carpato-balcanic). Dintr-o listă de câteva mii de demnitari – în jur de aproape 10 mii, după o estimare aproximativă – am constatat câteva erori: vreo 5-6… Nu e mult, dar e suficient ca asta să ducă, pentru fiecare asemenea corectură ȘI la corectarea fișierelor cu votul pe formațiuni politice sau cu ponderea mandatelor pe partide și/sau orientări politice… Am scris „fișierelor”, deoarece se lucrează „la dublu”: un fișier cu „arhiva” extinsă de date, în format .xlsx și al doilea, cu datele definitive – în valori absolute și/sau procente, în format .xls, care poate fi „văzut” de programul Philcarto, când realizez hărțile…

„Visul de aur” ar fi ca erorile să fie ZERO, dar, omenește, aceasta nu se poate, dintr-o mulțime de cauze, între care aș enumera: accesul limitat (sau nul) la date exacte, la momentul realizării primei baze de date (informația pe Internet, acum 12-13 ani era la un nivel mult mai mic decât azi); caracterul trunchiat (incomplet) al informației deja inventariate la acel moment (de pildă, într-un caz de eroare, introducerea, acum mai bine de un deceniu, doar a datelor cu deputații aproape că nu oferea nici un indiciu despre respectiva eroare: abia datele de la Senat au „făcut lumină” în acest sens!); nivelul de concentrare al specialistului la momentul realizării bazei de date inițiale (dacă atunci omul era obosit sau neatent, fie și o clipă, apărea greșeala…) și altele…

Așa că, întotdeauna, este necesar un nivel de (auto)apreciere personală moderat, decent, chiar spre nul, chiar dacă ponderea erorilor e de sub 1 la mie! Nu că aș fi considerat vreodată altceva, în ceea ce mă privește, dar, tot „uitându-mă în jur”, observ, la alții, multă infatuare, o îngâmfare, o atitudine după care, unora, „nu le mai ajungi nici cu prăjina la nas!”…

Puțină decență, modestie și chiar smerenie nu le-ar strica nici lor!…

P.S. Puținele greșeli s-au referit la vreo doi-trei prelați din partea finală a antichității la care localitatea/episcopia pe care o reprezentau aveau numele puțin diferit (așa că numărul lor a scăzut, eliminând „dublura”), un caz de episcop catolic, în Transilvania medievală, a cărui păstorire apărea, separat, nu doar pe două intervale, ci pe două rânduri diferite (s-au alăturat intervalele și al doilea rând a fost șters) și vreo 4-5 parlamentari din perioada antebelică, a căror apartenență politică a fost trecută eronat. Am operat modificările în cauză, inclusiv, mai ales, în fișierele cu ponderile voturilor și mandatelor… Unul dintre cazuri a fost migălos tare: greșisem apartenența politică la vreo 5 scrutine, între 1876 și 1891, așa că am avut ceva de lucru…