Cum România este cuprinsă în aceste zile de „febra” alegerilor locale de peste câteva zile (sau nu este?), am continuat și eu „săpăturile” legate de acest subiect, dar pentru scrutinele similare de acum mai bine de un secol…

Astfel, ieri seară, bănuind că este posibil să se găsească date despre alegerile locale din 1914, chiar am găsit! 🙂 Problema este că, în multe localități – și județe – nu s-a mai votat, fiind depusă câte o singură listă, care a fost declarată aleasă, conform unei legi votate în decembrie 1912… Asta înseamnă că, la introducerea în calculator a datelor electorale, în cazul multor județe și reședințe de județ, prezența la vot, și așa mică, va fi diminuată și mai mult…

Puțin mai devreme am căutat amintita lege din 1912: într-adevăr, prin Decretul regal nr. 5165, din 15 decembrie 1912, Regele Carol I a promulgat o Lege, votată de Corpurile Legiuitoare la 14 decembrie (Adunarea Deputaților) și 15 decembrie (Senatul), conform căreia, „Candidații, pentru alegerea consiliilor județene, precum și listele de candidați pentru alegerea consiliilor comunale urbane, reședințe de județ, atunci când s’a propus conform art. 18 din legea asupra procedurii electorale, numai un singur rând de candidați, se vor declara aleși de către președintele tribunalului unde s’au făcut depunerile de candidaturi, fără a se mai da loc la alte operații electorale, a doua zi după expirarea termenului pentru depunerea candidaturilor.” Actul normativ citat a fost publicat în Monitorul Oficial, nr. 210, din 6 (19) Decemvrie 1912 și prevedea și faptul că se aplica și scrutinelor în desfășurare, care aveau loc după promulgarea sa.

La putere fiind atunci Partidul Conservator, Legea amintită le-a dat, în parte, câștig de cauză lor, în multe orașe reședință de județ și chiar județe fiind aplicată, chiar în acel final de an… Cum, însă, o parte din alegeri avuseseră loc anterior, pentru acestea actul nu s-a aplicat…

Aceste prevederi nu erau o noutate și nu se aplicau doar în România… Spre exemplu, în Ungaria dualistă (care cuprindea atunci și Transilvania) se aplicau reglementări asemănătoare la alegerile legislative, care au fost păstrate, peste munți, și de autoritățile române, după Unirea din 1918, până la alegerile legislative din 1922. Ca urmare, în primii ani interbelici, prezența redusă la urne din județele de la Vest de Carpați se explică și astfel, nu doar ca urmare a reticenței unor minoritari (mai ales maghiari) de a se integra în noul stat român…

Ceea ce-mi rămâne de făcut e să continuu cu „inventarierea” Monitorului Oficial antebelic, deja începută din vară și aflată, oricum, în curs… Cum, în paralel cu această „inventariere” (făcută, „la duplex”, atât la BCU Iași, cât și pe site-ul Bibliotecii Naționale a României) voi continua să introduc în calculator și să prelucrez noile date găsite – deja au apărut informații de la alegerile locale din 1912 și 1914 – definitivarea capitolului alocat alegerilor locale se amână… Nu știu până când, dar este evident că decizia din iulie de a „inventaria”, pe cât posibil, toată colecția Monitorului Oficial, începând cu anul 1864 (adică, de când au loc alegeri locale, inclusiv județene) a fost una bună! Cum, zilele astea, odată cu apropiata reluare a cursurilor universitare, se redeschide și Sala Periodice la BCU Iași, după ce voi verifica, pe ani, ce intervale lipsesc de pe site-ul Bibliotecii Naționale a României, voi reveni la BCU spre a completa acolo lipsurile constatate…

P.S. Adevărații câștigători ai acestor prevederi electorale, votate în decembrie 1912, au fost, însă… liberalii, la ultimul scrutin local antebelic, desfășurat în 1914… Și, cum politicienii români nu învață nimic din experiențele trecutului – ilustrate și prin vechea zicere strămoșească „Nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește!” -, „istoria” s-a repetat: modificarea Constituției României din 2003, prin care mandatul prezidențial, începând cu 2004, devenea de 5 ani și, din 2009, era „decuplat” scrutinul prezidențial de legislative, s-a făcut, evident, „cu dedicație” pentru liderul de atunci al PSD, premier în funcție și viitor candidat la prezidențialele din 2004, Adrian Năstase… Doar că, la acel scrutin, a câștigat… Traian Băsescu!… Culmea e că, din 2004, PSD NU a mai câștigat nici un mandat prezidențial, singurul social-democrat capabil să câștige acest tip de scrutin rămânând Ion Iliescu, chiar de 3 ori: 1990, 1992 și 2000!… Cam… neconstituțional, dar, poate, de aceea, „Dumnezeu nu-i bate cu parul” pe pesediști, ci cu pierderea prezidențialelor! 🙂