Am tot auzit opinii potrivit cărora limba latină nu le este necesară geografilor. Total eronat! Iată câteva exemple: la paleontologie – Mactra podolica, specie de scoici, fosilizate, existente în Rezervația geologică de pe Dealul Repedea; la meteorologie – tipuri de nori: cirrus, stratus, cumulonimbus și altele; la biogeografie – nume științifice de plante – Dryas octopetala, Pinus mugo, Quercus robur, Fagus sylvaticus – ori de animale – Felix lynx, Pantera leo, Canis lupus, Canis vulpes și multe altele! La geografia solurilor – arenosoluri se numesc acele soluri dezvoltate pe nisipuri (de la latinescul arena, care a dat și în românește arină). Chiar și în domeniul geografiei umane, se vorbește despre Vitis vinifera, una dintre cele mai importante și mai vechi specii cultivate de om, ori de creșterea ovinelor, bovinelor, caprinelor, porcinelor sau a cabalinelor.

Asta așa, pe scurt, ca să nu mai aduc vorba de terminologia științifică, frecvent de origine latină, oprindu-mă doar la numele purtat de camera superioară a legislativelor multor țări (analizate de geografia electorală, ramură a geografiei politice), dar și de forul superior de conducere din Universități – SENATUL! De ce se cheamă, tovarăși, așa, și din ce limbă e termenul? Nu cumva, prima mare putere trans-continentală, Imperiul roman, vorbitor de limbă latină, avea un Parlament numit SENATUS?

Așa că, încheiem cu o expresie, tot latinească, utilizată în… matematică: qed = quod erat demonstrandum!