În urmă cu 80 de ani, în biroul „tătucului popoarelor”, Stalin, a fost „creată” rssm (așa cu minuscule, deoarece este o ne-creație!). Este singura dintre fostele „republici unionale” în care nici măcar simulacrul de „autorități” băștinașe, care să „adere” la „măreața” Uniune nu a fost utilizat, așa cum, un pic mai devreme, se procedase, după ocuparea estului Poloniei, în vestul Bielorusiei și al Ucrainei (toamna anului 1939) și în țările baltice („eliberate” de Armata Roșie în prima parte a lui 1940)…. Nu, pur și simplu, tovarășul Stalin a „croit” așa cum l-a tăiat capul, noua „riepublicî”, luându-i atât „capul” (nordul Bucovinei, ținutul Herței și nordul Basarabiei), cât și „picioarele” – ieșirea la Dunăre și, mai ales, la Marea Neagră (sudul Basarabiei) – date Ucrainei, „din pix”. La fel, doar 5 dintre raioanele transnistrene ale (fostei) RASS Moldovenești  au fost „lăsate” noii „creații” a lui Stalin, restul fiind „înapoiate” tot Ucrainei…

Așa că, deși se găsesc unii, nechemați, nepricepuți complet, nu doar în ale Istoriei, dar nici măcar în ale bunului-simț, să „decreteze” nu știu ce „zi de doliu” azi, pentru mine, personal, acesta e motivul „zilei de doliu”, 2 august… Mai ales că urmașa acelei ne-creații staliniste continuă și azi să sfideze, prin existența ei, atât realitatea istorică, cât și bunul-simț!

P.S. Cred că a fost voia Celui de Sus ca exact azi să definitivez lista cu senatorii ce au făcut parte din camera superioară a Parlamentului României, din 1859 până azi. Parcurgând și întregind capitolul senatori de drept, între care, conform Legii electorale din 1926, intrau și generalii ce au condus pe front unități militare în Primul Război Mondial, am descoperit mai mulți asemenea comandanți de origine basarabeană! Nu doar că au fost (și) soldați, gradați, subofițeri, ofițeri cu grade inferioare ce au luptat – și chiar și-au dat viața! – pentru Țară originari din regiunea pruto-nistreană, dar, acest pământ, prin fii săi, ajunși pe cea mai înaltă treaptă a ierarhiei militare, arată că a iubit România, de dinaintea Unirii sale cu Țara, înfăptuită în primăvara anului 1918!… Pe lângă generali ajunși chiar premieri – Alexandru Averescu (devenit, din 1930, Mareșal al României) și Arthur Văitoianu – apar și alții, precum Aristide Razu, la comanda unor unități militare angajate pe front, în anii 1916-1920! Mai mult ca sigur, această realitate poate constitui obiectul unei postări viitoare…