Dacă acum câteva zile am repostat materialul legat de Tricolorul românesc, moștenit de la strămoșii traco-daci, credem că este util să vedem și care este repartiția geografică a utilizării acestuia în Evul Mediu și în Epoca Modernă, în spațiul carpato-balcanic. De aceea, am notat cu „1”, într-un tabel, utilizarea Tricolorului, în regiunile pentru care avem asemenea atestări și, la final, spre a avea o hartă realizată în plaje de culori, am împărțit această valoare la total. Ce a ieșit, se vede în reprezentarea de mai jos.

Tricolor 2020 ok

Așa cum era firesc, spațiul românesc actual apare „acoperit” integral, dar acestuia i se adaugă regiuni din sudul și vestul Ucrainei, sudul Poloniei, estul Cehiei și al Austriei, nordul Ungariei și vestul Croației, pentru ca, la sud de Dunăre, să pornească o arie compactă, din nordul și vestul Bulgariei și estul Serbiei, până în nordul Greciei și Albania, trecând prin R. Macedonia de Nord, plus aria actualului Istanbul.

În linii mari, din vestul Ucrainei, până în nordul Greciei, este vorba de vechea arie traco-dacică, romanizată, la care se adaugă, izolat, arii din estul Cehiei și Austriei și de pe litoralul dalmat al Croației (rezultat al unor migrații românești medievale, din jurul anului 1000, sau chiar mai de timpuriu, spre Vest). În schimb, conservarea la Istanbul a acestei prezențe vechi se leagă de vechea capitală a Imperiului, fixată, în anul 330, la Constantinopol, de traco-romanul Constantin cel Mare, cel care i-a convins pe majoritatea traco-dacilor să se creștineze învățând Tatăl Nostru și Crezul în limba latină și unde, în secolul al VI-lea, un alt împărat, de origine traco-romană, Justinian, a ridicat Sfânta Sofia (începută, în forma inițială, ca Megali Ecclesia, tot de Constantin), cu ornamentațiile sale tricolore, vizibile și azi.