Miercuri, 29 aprilie

La orele 8,00, toată lumea coborâse în fața Stupului… Azi avem traseu per pedes prin Budapesta: prima oprire – Basilica Sfântul Ștefan… O biserică impunătoare, care păstrează, între altele, moaștele celui care i-a creștinat pe maghiari, în anul 1000. Este și primul rege al Ungariei, până la el conducătorii statului din Panonia numindu-se principi… Ce nu se știe, nici printre maghiari și, normal, nici printre români, este faptul că Szent Istvan/Sfântul Ștefan, era, după mamă, român și se numea Voicu (în documentele maghiare – Vajk)!…

Am aflat astăzi povestea în urma căruia Vajk, botezat mai întâi sub înrâurirea Constantinopolului, deoarece Roma i-a promis și bani și arme cu condiția de a aduce sub conducerea Papei teritoriile cucerite, s-a botezat a doua oară – Istvan – și a atacat pe vărul său Geula/Iuliu cel Tânăr, care era voievodul Ardealului. În anul 1001, Ardealul a fost cucerit de Istvan și alipit Ungariei… De atunci, crucea de pe stema Ungariei are două brațe orizontale: primul, cel de jos, mai lat, semnifică botezul lui Vajk/Voicu, iar al doilea, de deasupra, mai îngust, pe cel al lui Istvan/Ștefan…

Ne-am continuat drumul, mergând spre Parlament, cu scurte opriri la monumentul ridicat în memoria armatei sovietice care a eliberat Budapesta (și aici s-a pus întrebarea „De ce nu și armatei române, care a participat, în iarna 1944-1945 la luptele de aici?”) și la statuia lui Ronald Reagan, președintele american care i-a convins pe sovietici să lase statele est-europene să iasă, treptat, de sub „tutela” Moscovei…

Clădirea Parlamentului se află chiar pe malul Dunării. Pe esplanada opusă, spre restul orașului, zilnic, la drapel există câțiva militari care fac de gardă. Cu câțiva ani în urmă, câțiva studenți din grupul (de atunci) de la Iași, au reușit să-l facă pe unul dintre soldații din gardă să zâmbească și acesta a fost aspru admonestat de comandantul gărzii! 🙂

Suntem atenționați că sub streașina clădirii se găsesc stemele tuturor comitatelor Ungariei Mari (inclusiv ale celor care, de la 1918, au intrat în componența României)!… De asemenea, mai aflăm că, tot aici, unde minoritatea română (ca și celelalte minorități din Ungaria Mare) a avut reprezentanți înaintea Primului Război Mondial și că Unirea de la 1918 a început de… aici, deoarece, într-o ședință a Parlamentului maghiar, în octombrie 1918, Alexandru Vaida-Voievod, unul dintre parlamentarii români a anunțat desprinderea Ardealului de Ungaria și viitoarea sa Unire cu România…

Părăsim esplanada – după ce facem și câteva fotografii – și revenim în oraș, pe Bulevardul Andrassy, unde, cam la jumătatea sa, se află o clădire emblematică, nu atât prin stil, cât mai ales prin ororile care s-au petrecut înăuntrul zidurilor sale: Terror Haz/Casa Terorii, un muzeu, azi, care adăpostește mărturii despre suferințele celor torturați și chiar uciși aici, în anii ultimei conflagrații mondiale, de autoritățile fasciste maghiare, iar după război – de cele comuniste…

La capătul bulevardului amintit se deschide Piața Eroilor… Printre ei – Vajk-Istvan/Voicu/Ștefan, Iancu de Hunedoara (care a fost voievod al Transilvaniei, dar și guvernator al Ungariei!), Matia/Matei Corvin (fiul acestuia, născut la Cluj, cel mai mare rege al Ungariei!), Gabriel Bethlen (principe al Transilvaniei cu legături strânse cu principii din Moldova și Țara Românească), Rakoczi Ferencz (conducătorul răscoalei anti-habsburgice a curuților, aliat cu românul maramureșean Pintea Viteazul), Kossuth Lajos (liderul Revoluției maghiare de la 1848-1849, cu care a negociat Nicolae Bălcescu să se împace cu liderul românilor ardeleni, Avram Iancu, contra austriecilor, din păcate, prea târziu…)…

Facem și aici câteva fotografii, inclusiv cu tot grupul nostru și, apoi, ne îndreptăm spre Muzeul Agricol, în fața căruia se află o statuie a lui Anonymus, notarul regelui Bela al Ungariei, primul care a scris despre românii prezenți și în Transilvania, dar și în Panonia, în secolul al IX-lea… O mulțime de locuri și oameni care au legături cu spațiul românesc, cu românii, sau care au fost chiar români!… Aflăm și de ce s-a insistat în aceste zile pe prezentarea unor asemenea aspecte: cunoscând că, la baza neamului, a istoriei, culturii și civilizației din Ungaria stau și elemente românești, maghiarii ne vor respecta, măcar un pic, mai mult, așa cum și la baza culturii, istoriei și civilizației din România au contribuit și minoritățile, inclusiv maghiarii! Până la urmă, este vorba de RESPECT!…

Suntem anunțați că, după vizitarea Grădinii Zoologice, situate în parcul din apropiere, avem program de voie, până spre seară!… Prilej pentru mulți dintre noi de a cumpăra și suveniruri pentru cei rămași acasă…

Pe înserat, ne adunăm din nou în fața Stupului, spre a trece pe Szabad hid/Podul Libertății, în Buda… Urcăm, printr-un parc, pe trepte abrupte, spre Monumentul Libertății de unde se deschide o priveliște nocturnă de neuitat asupra Dunării și a Budapestei…

Revenim apoi, în grupulețe, spre locul de cazare: și azi este concert, urmat de discotecă… Normal că rămânem 🙂 , mai ales că mâine dimineață vom părăsi Budapesta, spre a reveni în țară… Parcă încep să-și facă loc părerile de rău că se apropie sfârșitul practicii…