Jurnal (imaginar) de practică (virtuală) – III Sâmbătă, apr. 25 2020 

Sâmbătă, 25 aprilie

Azi avem un program mai lejer, cu o deplasare spre Turnul Severin… Dar, mai întâi, ne oprim la Hidrocentrala „Porțile de Fier I”, spre a vizita muzeul amenajat aici. Ar fi trebuit să vedem și sala turbinelor, dar, politicoasă, doamna care ne-a primit, ne spune că nu se poate, fiindcă liftul care coboară la acea sală e defect… Așa că rămânem cu explicațiile, interesante, despre lucrările de construcție, despre capacitatea hidrocentralei și cu imaginile, costumele populare și alte obiecte artizanale care se pot vedea în muzeu…

Ajunși la Turnul Severin, oprim în zona centrală și mergem să vedem cetatea medievală, restaurată în ultimii ani. Încercăm să ajungem și la piciorul podului construit acum aproape două mii de ani de Apollodor din Damasc, pentru ca armata romană, condusă de împăratul Traian să poată trece în Dacia… Avem noroc: după câteva parlamentări, personalul prezent acolo ne lasă să ajungem la pod… În apropiere mai sunt și alte ruine ale vechii așezări Drobeta, în curs de restaurare. Ne amintim și că, la intrarea în oraș, dinspre Orșova, se află o machetă, în miniatură, a podului ridicat de Apollodor… Ne întoarcem în centru și, pentru că am ajuns în perioada când se desfășoară „Zilele Severinului”, avem câteva ore la dispoziție să ne bucurăm de manifestări…

După revenirea la autocar, avem parte de o surpriză: nu vom reveni direct la pensiune, ci, din centrul Orșovei ne vom urca într-un vaporaș, pentru o croazieră de câteva ore pe Dunăre!… O ocazie de neuitat! 🙂 Am avut ce admira, până în Cazanele Dunării și retur… Pe malul românesc, la plecare, se distingeau, deasupra orașului, stațiunea de cercetări și practică a Facultății de Geografie de la București și, deasupra ei, silueta Mănăstirii Sfânta Ana… Pe celălalt mal, aproape de capătul călătoriei noastre se află Tabula Traiana, ridicată în vremea împăratului, când s-a realizat drumul pe care romanii urmau să ajungă la podul lui Apollodor, spre a trece în Dacia…

Seara s-a anunțat petrecere, iar colegii se gândesc la câteva surprize: un concurs de „miss” și „mister”, cu „mistere” :), karaoke, cu premii 🙂 și… au zis că le mai vin idei, pe moment, „la fața locului sau la locul feței”!… 🙂

Ecranizări cu și despre procesul electoral în spațiul românesc Sâmbătă, apr. 25 2020 

În spațiul românesc există un interval îndelungat de manifestare a diferitelor procese electorale, care, cel puțin în privința alegerilor legislative și locale are aproape 190 de ani. De aproximativ un secol și jumătate, aceste evenimente – alegerile – au beneficiat de atenția scriitorilor, iar după 1945, și de diferite ecranizări, care acoperă atât perioada antebelică, cât și pe cele interbelică și, respectiv, comunistă.

În ordinea cronologică a perioadei electorale analizate, prima asemenea producție este O scrisoare pierdută, după piesa omonimă, scrisă de Ion Luca Caragiale. Este un film de excepție și merită (re)văzut! 🙂 De fapt, sunt chiar două ecranizări, una apărută în primii ani postbelici, iar a doua – spre finalul perioadei comuniste…

Cam din aceeași perioadă – de dinaintea primei conflagrații mondiale – este și acțiunea din Telegrame, o altă ecranizare după o operă a lui Caragiale. Din nou, o distribuție excepțională și, chiar dacă este mai puțin cunoscută decât precedenta și această producție artistică merită urmărită din plin! 🙂

Și perioada interbelică a beneficiat de atenția cineaștilor. O ecranizare de calitate este Titanic Vals, după o creație a lui Tudor Mușatescu. Din nou – o distribuție și o ecranizare de excepție! 🙂

Paradoxal, deși regimul comunist a încuviințat – și chiar a încurajat! – realizarea de producții cinematografice care ridiculizau procesul electoral (imperfect, e adevărat!) de dinainte de 1945, nu a îndrăznit nimeni să realizeze ecranizări cu și despre alegerile din intervalul 1945-1989… Pe undeva, poate și pentru că, atât autoritățile, cât, mai ales oamenii de artă și cetățenii știau că acestea sunt un adevărat simulacru! După căderea regimului dictatorial, a apărut o serie de documentare, realizate de TVR, care abordează inclusiv chestiunea „alegerilor” din acea vreme. Există, totuși, un documentar, legat de „alegerile” pentru prima Mare Adunare Națională, din martie 1948 și, de asemenea, filmări din epocă, din timpul campaniei electorale și a scrutinului, falsificat grosolan, din 1946…

Despre procesele electorale post-decembriste nu mai aducem ecranizări, cel puțin pentru simplul motiv că acestea ne sunt bine cunoscute, având ocazia, cei care am participat, măcar o dată, să constatăm, „pe propria piele”, cum se votează în România după 1989! Încheiem, totuși, cu un documentar, despre un scrutin din al doilea stat românesc, R. Moldova, și anume, despre alegerile legislative din 2014.

Vizionare plăcută! 🙂