Cu o altă ocazie ne-am referit la semnificația geografică a baladei ce-l are, ca erou principal, pe haiducul Toma Alimoș. O documentare ce are ca scop evidențierea, cu ajutorul antroponimelor Moș și Bătrân, a distribuției geografice a adunărilor locale ale obștilor țărănești de tipul Sfatului Bătrânilor aduce precizări și mai clare, legate de localizarea, în vechea Țară de Jos a Principatului Moldovei, a neamului eroului nostru.

Astfel, în partea de sud a Basarabiei se regăsesc mai mulți purtători ai numelor Aluimoș și Aluimoșu. Prima formă este atestată la Chișinău – 4 purtători, Suruceni – 3 (fostul județ Lăpușna, azi, în raionul Ialoveni), Vinogradovca – 3 (fostul județ Cahul, azi, în raionul Taraclia), Ismail – 1 și, mai ales Doluchioi/Bagate – 36 (ambele localități, în fostul județ Ismail, azi – raionul omonim, în Ucraina) – în ultimele două așezări menționate fiind notată Алуймош. A doua formă, Aluimoșu, apare la Chișinău – o ocurență și la Sociteni – tot una (fostul județ Lăpușna, azi în raionul Ialoveni). Mai notăm că, la Doluchioi, se consemnează și varianta, probabil deformată, Алуймаш/Aluimaș, cu 3 purtători. Prezența a aproape 40 de purtători ai acestui nume la Doluchioi-Ismail, din cei aproape 50, face ca această așezare, situată puțin mai la est de Codrii Tigheciului să fie cea mai probabilă arie de difuzie a numelui, atât spre sud-est – Ismail – cât și spre nord-vest și nord – Vinogradovca, Sociteni, Suruceni, Chișinău…

Astfel, se pare că aria în care se regăsesc, în cel mai mare număr, purtătorii numelui Aluimoș, urmașii vestitului Toma Alimoș se regăsește în sudul Basarabiei, între orașul Ismail, în est-sud-est și Codrii Tigheciului și râul Prut – în vest. Zona s-a aflat, în perioada 1538-1812 în stăpânirea Imperiului otoman (raiaua Tighinei), cu excepția unei fâșii vestice, la est de Prut, care, prin vestiții Codri ai Tigheciului, forma o arie răzășească, cu localnici lăsați liberi de domnie spre a apăra colțul sud-estic al Țării Moldovei atât de turcii din raia, cât și de tătarii care sălășluiau prin Bugeac. Satul Doluchioi este atestat documentar la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar, imediat la vest, în sud-vestul Bugeacului se găseau vechile sate tighecene, unde își putea avea moșia și vestitul Toma Al(u)imoș