Patronimul – cu tot cu varianta sa Sumarin/Samarin (forme derivate dintr-un Sânmarin) – a apărut încă din primele secole creștine, fiind evoluat din forma latină Marinus – cu varianta Sanctus Marinus.

La nivel mondial, numele este purtat de peste 1,57 milioane de persoane. Cele mai mari ponderi se consemnează în Columbia – 12,3%, Mexic – 10,2%, Italia – 9,31%, Spania – 7,44%, România – 7,04%, Statele Unite – 6,33%, Bulgaria – 4,43%, Rusia – 4,36%, Argentina – 2,63%, Brazilia – 2,44%, Chile – 2,06%, Peru – 2%, Franța – 1,8%, Ucraina – 1,59%, Cuba – 1,58%, Serbia – 1,45% și altele. Ponderea deținută de R. Moldova este mai modestă – 0,37%.

Remarcăm faptul că în topul de mai sus sunt prezente mai multe state de limbă neo-latină din Europa – Italia, Franța, Spania și România – de unde au emigrat peste Atlantic, odată cu conchistadorii și după ei, un mare număr de vorbitori de asemenea idiomuri, ceea ce explică ponderile ridicate dintr-o serie de state latino-americane (și chiar din Statele Unite). Se remarcă, apoi, atât vecinii balcanici ai României – Bulgaria, Serbia – dar și Ucraina, unde asemenea procente se explică (și) prin prezența din trecut și de azi a unor comunități românești. În fine, alăturarea la acest grup a Rusiei se explică și prin imigrarea aici fie a unor românofoni (mai ales din Basarabia), fie a unor ucraineni sau a altor locuitori din fostele imperii – țarist și/sau sovietic – purtători ai acestor nume, fie prin împrumut de la români, fie prin asimilarea unor strămoși de-ai noștri.

În spațiul carpato-balcanic am consemnat peste 275 de mii de purtători ai acestui nume. Cu cele mai însemnate procente se remarcă România – 40,22%, Bulgaria – 25,31%, Ucraina – 9,06%, Serbia – 8,25%, Grecia – 4,06%, Croația – 2,22%, R. Moldova – 2,11%, Bosnia-Herțegovina – 2,03%, Austria – 1,38%, Polonia – 1,27%, Slovenia – 1,13%, Bielorusia – 0,93%.

Se observă că, pe lângă țările slave vecine cu România – Bulgaria, Serbia, Ucraina – se află în acest grup și un mare număr de state balcanice, în general – pe lângă cei doi vecini sudici ai României numărându-se Slovenia, Croația, Bosnia-Herțegovina și Grecia. Această realitate se explică prin difuzia numelui în vremea Imperiului roman și păstrarea sa, nu doar de către comunitățile de români (între timp, în bună măsură, asimilate), ci și de către grupuri însemnate de greci sau/și slavi. Grupul statelor în care se regăsesc procente notabile ale acestui patronim este întregit, la nord de Dunăre de un grup de țări ca Bielorusia, Polonia și Austria. Dacă în statele slave situate la nord și nord-vest de spațiul românesc actual poate fi vorba, măcar în parte, și de difuzia acestuia la nivelul comunităților românești, de asemenea, asimilate, în mare măsură, în Austria, fostă provincie romană, poate fi vorba de vechi romanici – panono-romani și/sau raeto-romani – asimilați prin germanizare, în secolele IX-XIII.

Dintre regiunile românești, cele mai mari ponderi se notează în Muntenia – 14,49% din totalul carpato-balcanic, urmată de București-Ilfov – 9,49%, Moldova – 4,1%, Oltenia – 4,09%, Ardeal – 2,79%, Dobrogea – 2,19%. Între celelalte entități din țările carpato-balcanice ies în prim plan toate regiunile bulgare – cu ponderi între 2,47% – Yugoiztochen – și 5,75% – Severozapaden, cele sârbești, cu valori între 1,33% – Beograd și 2,79% – Sumadija i Zapadna Srbija, Republika Srpska – 1,28% (Bosnia-Herțegovina), Attiki – 1,61% (Grecia), Zakarpats’ka oblast’ – 1,4% (Ucraina).