Patronimul menționat – alături de forma sa derivată, Sântelie/Sântilie – datează, de asemenea, din primele secole ale erei creștine, evoluând, din forma Elias – Elie, respectiv, din Sanctus Elias – Sântelie – ambele, de origine latină.

Din cei 33,5 mii de purtători ai numelui, cei mai mulți se regăsesc în Haiti – 28,32%, Franța – 16,23%, Rwanda – 12,02%, Etiopia – 9,6%, Statele Unite – 9,21%, Camerun – 4,19%, R.D. Congo – 3,31%, Canada – 2,54%, Tanzania – 1,78%, România – 1,7%, R. Sud-Africană – 1,61% și altele. R. Moldova are un procent mai modest – doar 0,17%.

Ca și în cazul altor antroponime analizate, în țări africane ca Rwanda, Camerun, R.D. Congo, Tanzania, R. Sud-Africană este vorba despre asemănare sau identitate formală – mai puțin vizibilă, probabil, în Etiopia, una dintre puținele țări africane majoritar creștine. În Canada și în Statele Unite, probabil și în Haiti, ponderile ridicate consemnate sunt rezultatul unor curenți migratorii, singurele țări care moștenesc direct formele din vremea Imperiului roman fiind Franța, România și, la un nivel mai modest, R. Moldova.

La nivelul spațiului carpato-balcanic s-au înregistrat puțin peste 740 de ocurențe. Cu procente semnificative se evidențiază România, care cumulează, singură, peste trei sferturi din total – 76,72%, urmată de Turcia – 9,83%, R. Moldova – 7,67%, Ucraina – 2,15%, Grecia și Bielorusia – 1,21% fiecare și Bulgaria – 1,08%.

Remarcăm că, pe lângă consistenta prezență în spațiul românesc (aproape 85% din total), și, de acum, obișnuita prelungire spre nord a atestărilor unor asemenea nume – în Ucraina și Bielorusia -, se înregistrează valori cât de cât importante și la sud de Dunăre, nu doar în state balcanice ca Bulgaria și Grecia, ci chiar și în Turcia (unde, spre deosebire de celelalte țări sud-dunărene, care au avut și au și un element românesc, s-ar putea ca aceste forme să fi supraviețuit din perioada romano-bizantină).

Dacă ne referim la regiunile cu cele mai numeroase atestări ale antroponimului, pe primele locuri, dintre cele românești, se situează Muntenia – 28,13%, București-Ilfov – 20,86%, Oltenia – 20,32%, Basarabia – 5,92% și Moldova – 2,42%. În Maramureș, Ardeal, Dobrogea și Transnistria atestările sunt foarte rare – sub 1%, iar în Bucovina, Banat, Secuime și Găgăuzia nu am consemnat asemenea forme. Între celelalte unități administrative se remarcă Attiki – 0,67% și Notio Aigaio – 0,54%, în Grecia, Konya – 8,48 și Istanbul – 1,21, în Turcia, Odes’ka oblast’ – 0,67% și Dnipropetrovska oblast’ – 0,54%, în Ucraina și Vicebsk – 0,67%, în Bielorusia.

Mai notăm o altă excepție: din totalul purtătorilor acestor patronime, la nivelul spațiului carpato-balcanic, peste 600 (82,5%) sunt variante și derivate ale lui Sântelie: Sindila, Sindilă, Sindile, etc, acestea fiind consemnate, aproape exclusiv, în România și în R. Moldova.