Patronimul Văsâi, cu derivatul său, Sânvăsâi, este evoluat din forma latină Basilius, moștenită de strămoșii noștri în perioada romanizării și creștinării lor. Cele mai vechi forme sunt cele cu b – Basu, Băsu, Băsea, etc – în vreme ce formele cu v au suferit influența limbii grecești (probabil, în secolele VII-IX).

La nivel mondial, am consemnat, cu rezervele de rigoare 1,067 milioane de purtători ai unor astfel de forme. Rezervele noastre se leagă de faptul că, în destule cazuri, forme derivate și/sau variante ale numelui menționat, se consemnează în țări și regiuni unde influența romană/creștină era/este inexistentă, fiind vorba, cel mult de o identitate fonetică. Între țările cu frecvență mare a acestor forme, amintim: India – 22,14%, Rusia – 10,7%, Statele Unite – 10,18, Italia – 5,85%, Brazilia – 3,59%, Ucraina – 3,53%, R.D. Congo – 2,67%, Serbia – 2,46%, Polonia – 2%, Indonezia – 1,56%, România – 1,4%, Bangladesh – 1,16%, Regatul Unit – 1,15% și altele. În R. Moldova s-a consemnat o pondere de 0,2%.

Dacă, în ceea ce privește Italia și Brazilia poate fi vorba de urmarea unui fond romanic comun (cu un adaus migratoriu în statul sud-american), în Polonia, Ucraina și Serbia fiind vorba de o mai veche prezență românească (integral sau parțial asimilată de slavi), este posibil ca, în Statele Unite și în Regatul Unit, parțial și în Rusia, să avem de-a face cu imigranți proveniți din zonele amintite mai sus. În celelalte țări este vorba, mai degrabă, de atestarea unor forme omofone cu cele legate de numele analizat de noi.

La nivelul spațiului carpato-balcanic, totalul formelor conexe numelui Văsâi cumulează peste 141 de mii de purtători. Cu ponderi mai însemnate se evidențiază Ucraina – 26,01%, Serbia – 18,55%, Polonia – 15,13%, România – 10,57%, Ungaria – 7,15%, Bielorusia – 4,67%, Turcia – 4,16%, Bosnia-Herțegovina – 3,42%, Bulgaria – 2,19%, Austria – 1,68%, R. Moldova – 1,49%, Kosovo – 1,19%, Grecia – 0,93%. Despre motivele prezenței masive a unor asemenea forme în Polonia, Ucraina și Serbia am mai vorbit și, probabil, aceleași cauze stau la baza ponderilor semnificative din Austria, Ungaria, Bielorusia, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Kosovo și Grecia. Ponderile mai modeste observate în statele balcanice se explică, precum în cazul celorlalte nume analizate anterior, atât prin pătrunderea slavilor (mai timpurie, în Serbia și în Bosnia-Herțegovina), care au preluat de la români (uneori, și cu sufixe slave) asemenea forme, fie prin specificul lingvistic traco-illir, parțial romanizat (în Kosovo, chiar și în Albania – care are o pondere de 0,52%), ori prin conservarea acestor forme de către românii balcanici – aromâni, meglenoromâni (în Grecia).

La nivelul spațiului românesc actual, regiunile cu cele mai mari valori ale prezenței purtătorilor antroponimului amintit sunt Ardeal – 3,47%, Muntenia – 1,16%, Banat, Secuime – 1,06% fiecare, Moldova – 0,9%, Crișana – 0,89% și Basarabia – 0,68%. La nivelul spațiului carpato-balcanic se remarcă următoarele unități administrative: în Austria: Wien – 1,27%; în Ungaria: Közép-Magyarország – 2,08% și Dél-Alföld – 1,12%; în Polonia: Lódzkie – 1,99%, Wielkopolskie – 1,96%, Slaskie – 1,58%; în Bielorusia – Miensk (Horad) – 1,09%; în Ucraina: Donec’ka oblast’ – 2,31%, Dnipropetrovska oblast’ – 2,24%, Kyjiv – 1,71%, L’vivska oblast’ – 1,47%, Rivnes’ka oblast’ – 1,31%, Charkivs’ka oblast’ – 1,23%, Chmel’nyc’ka oblast’ – 1,22% și Krym (Respublika) – 1,04%; în Bosnia-Herțegovina: Republika Srpska – 2,41%; în Serbia: Sumadija i Zapadna Srbija – 7,11%, Juzna i Istocna Srbija – 4,62%, Vojvodina – 3,5% și Beograd – 3,31%, iar în Bulgaria: Yugozapaden – 1,69%.

Mai amintim, la final, un fapt care leagă lumea românească – de sorginte romanică – de cea neo-latină occidentală: patronimul Sânvasile/Sînvasile/Sîn-Vasile, prezent, și azi, în Moldova (în Iași) este extrem de apropiat, ca formă, de italianul Sambasile. Ambele au pornit dintr-o formă latină – Sanctus Basilius – și „rădăcina” lor comună a fost o formă latină rustică, *San-Basile. Dacă, la italieni, după o regulă prezentă și la noi, n înaintea lui b a devenit m, în română, pe lângă influența greacă, ce a dus la forma Vasile, s-a produs și trecerea, sub influență slavă, a lui a nazalizat în â/î.