După o primă fază de recul, cauzată de dezinteresul autorităților comuniste, din anii ’60 ai perioadei postbelice, s-a reluat procesul de dezvoltare a acestor activități. Cum în acele vremuri se știa că „partidul e în tot și-n toate”, regimul a modificat inclusiv împărțirea administrativă în acest scop: a fost înființat orașul „republican” Constanța, cu același statut cu al Capitalei. Noua unitate administrativă, existentă în anii 1960-1968, cuprindea toate localitățile dintre Năvodari și Mangalia și avea în mâini toate fondurile necesare extinderii stațiunilor existente și creării altora noi: Năvodari (tabără de copii), Costinești (tabără studențească), Venus, Neptun, Saturn, etc. Amenajările realizate au atras un număr mare de turiști, atât din țară, cât și de peste hotare, fie din țările foste „socialiste”, fie din state occidentale. Faptul că multe amenajări erau de dată recentă, la acea vreme, și că, pe litoralul românesc erau mulți turiști străini poate fi remarcat în filmul „Nea Mărin miliardar”, realizat în 1972 (se observă că toată vegetația forestieră din stațiuni era recent plantată).

După căderea regimului comunist, investițiile au continuat: au apărut un aqua parc și o telegondolă la Mamaia, s-au transformat în stațiuni localitățile Vama Veche și 2 Mai (devenite chiar prea aglomerate), se dezvoltă ca noi stațiuni Corbul, Tuzla, dar și Sfântul Gheorghe și Sulina, în Deltă, deși în alte cazuri asistăm la o degradare a situației (a se vedea, de pildă, starea avansată de degradare a Cazinoului din Constanța). S-a finalizat, greu, autostrada București – Constanța, începută de comuniști (A2) și un mic sector din A4, spre Tulcea.

Nemulțumiți de condițiile de pe actualul Litoral românesc, mulți turiști români (și nu numai) s-au reorientat spre sectorul de litoral bulgăresc ce a aparținut României în perioada interbelică, mergând la Albena, dar și la Crapeț (stațiune nouă, situată aproape de graniță), ori la Capul Caliacra sau la Balcic. Aici, după ce, în perioada comunistă, autoritățile au permis doar vizitarea grădinilor – redenumite „parc dendrologic”, după 1990 au restaurat „Cuibul Liniștit”, care a devenit cel mai vizitat obiectiv turistic de către români de pe litoralul bulgăresc (peste 1 milion de turiști români anual).