Încă de la începutul perioadei interbelice, regimul bolșevic de la Moscova nu s-a împăcat cu ideea Unirii Basarabiei cu România. După ce, în anul 1924, a încercat, fără succes, o revoltă anti-românească în sudul regiunii (la Tatarbunar), a fost creată, la 12 octombrie, același an, pe malul stâng la Nistrului, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (încă din martie fusese creionată o Regiune Autonomă Moldovenească, parte componentă a RSS Ucrainene). Această entitate, cuprinzând peste 500 de mii de locuitori, din cadrul cărora doar o treime erau români (moldoveni), avea peste 7,516 km2, a avut, inițial capitala la Balta – în anii 1924-1928, apoi – la Bârzu(la) (azi Podilsk), în 1928-1929 și, în cele din urmă, din 1929, s-a fixat la Tiraspol.

Scopul creării acestei entități era de a destabiliza România, prin menținerea, la granița ei răsăriteană, a unui focar de tensiune (de-altfel, în „Constituția” RASS Moldovenești era specificat că granița de apus a acesteia este râul Prut, iar pe hărțile sovietice ale acestei republici scria, cu caractere chirilice, peste Basarabia, „parti ocupatî din România”). În același timp, însă, apariția RASS Moldovenești era și o recunoaștere a faptului că, cu toate că frontiera româno-sovietică fusese fixată pe Nistru (o frontieră mai naturală nici că s-ar fi putut găsi), exista un însemnat element român(ofon) și la est de acest râu.

După semnarea pactului Molotov-Ribbentropp, care reglementa „sferele de influență” sovietice și germane în Europa Central-Estică (23 august 1939), în contextul capitulării Franței în fața armatelor naziste (22 iunie 1940), câteva zile mai târziu, URSS a cerut, prin notele ultimative din 26-28 iunie, „înapoierea” de către România a Basarabiei. Au fost anexate, drept „compensație” pentru cei 22 de ani de „ocupație” românească, nordul Bucovinei și, din „greșeală”, ținutul Herței. Ulterior, după circa o lună, nordul Bucovinei, ținutul Herței și nordul Basarabiei (Hotin) au format regiunea Cernăuți, Bugeacul (sudul Basarabiei) a devenit regiunea Akkerman/Ismail – ambele, în componența RSS Ucrainene. Cea mai mare parte a Basarabiei și raioanele situate imediat la est de Nistru au format, prin decizia luată în biroul „tătucii” Stalin”, la 2 august 1940, RSS Moldovenească (mai mult de jumătate dintre raioanele fostei RASS Moldovenești au trecut la RSS Ucraineană, fiind încorporate în regiunile Odesa și Vinița). A fost singura „republică sovietică” creată din biroul șefului bolșevic al URSS.

Caracterul său artificial se vădește, în primul rând, prin faptul că, pe lângă cei doar 900 m ieșire la Dunăre (Giurgulești) și absența oricărei ieșiri la Marea Neagră, entitatea politică pruto-nistreană nu are viabilitate economică, politică și militară. Pe de altă parte, în perioada sovietică, la Chișinău circula butada „Dacă vrei să fii ministru, tre’ să fii de peste Nistru!” – aluzie la faptul că, mai ales în primii ani ai „puterii sovietelor”, demnitarii din conducerea RSS Moldovenești erau originari din raioanele transnistrene. Culmea e că, măcar în parte, aceste vorbe și-au păstrat valabilitatea și după 1990, singurul președinte al R. Moldova, după 1991 care a avut două mandate fiind Vladimir Voronin, originar de la est de Nistru!

Începutul renașterii naționale, marcat de reformele din anii 1989-1991, a fost „înghețat” ulterior, și cu „sprijinul” tovarășului președinte de atunci de la București, apoi a apărut conflictul ce a dus la separarea Transnistriei și Tighinei de autoritățile de la Chișinău… Întotdeauna, implicarea Kremlinului a fost clară. Totuși, „apele se vor alege” într-o zi și actuala entitate, artificial creată, urmașa RSS Moldovenești își va găsi drumul în matca reîntregirii românești, la fel ca în 27 Martie/9 Aprilie 1918, când Sfatul Țării de la Chișinău a votat Unirea cu Țara!