Sâmbăta și bășcălia românească Sâmbătă, oct. 20 2018 

Mai întâi, să enumerăm ideile:

1.„Târgul din ziua de sâmbătă a săptămânii” – (pre)luat de la vechii slavi, care l-au adoptat sub influența evreilor comercianți din Roma: pe lângă Duminică = „Ziua Domnului”, mai aveau (stră)moșii noștri o zi „de căscat gura (în târg)”

2.„Totul s-a dus pe Apa Sâmbetei”: o zi în care nu e bine „să te omori cu munca”, idee ce se asociază cu următoarea/următoarele:

3.„Sâmbăta, nici iarba nu crește!”, sau cu

4.„Sâmbăta sunt trei ceasuri rele!”…

Legat de „povestea” de la punctul 1, romanii s-au „trezit” cu evrei (în special comercianți și/sau meșteșugari), după distrugerea Templului de la Ierusalim (anul 70 d. Hr.). Aceștia, care țineau sabatul i-au influențat și pe romani (în special, elitele), astfel încât saturnus dies a devenit, o vreme sabatus dies. Așa s-ar explica numele zilei de sâmbătă, la italieni – sabbato.

Bogăția toponimică, la români, este debordantă: sate cu numele Sâmbăta (două, în Țara Oltului – Sâmbăta de Jos, Sâmbăta de Sus*, unul în Bihor), Sâmbăteni (în Arad), Sâmbotin (în Gorj)… De fapt, unele dintre aspectele de mai sus au fost abordate în diferite lucrări, fie că este vorba despre lucrarea de licență – Reflectarea realităților geografice în toponimia Țării Făgărașului (1996) – sau despre cea de doctorat: Țara Oltului – studiu de geografie istorică cu privire specială asupra relațiilor cu toponimia (2007).

Se adaugă și antroponimele: Sâmbotin/Sânbotin – frecvent în Țara Românească, din secolele XIII-XVI, atestat și în Moldova, sau Sănbatiș – menționat tot în sudul țării, în veacul al XVI-lea (N. A. Constantinescu, 1963).

În concluzie, de cel puțin 1500 de ani (cam de când au început slavii să se așeze printre/pe lângă noi), am avut timp de bășcălie, pe tema aiasta!…

P.S. Ideile enunțate, schematic, mai sus, au avut, inițial, o „ciornă”: am „elaborat-o” zilele trecute, am lăsat-o în „stand by”, am… uitat de ea și „a apărut” singură! 🙂  Intenționam să o mai „șlefuiesc” înainte de a (se) publica!…

*O vreme, în secolul al XIX-lea, Sâmbăta de Sus s-a despărțit în două așezări: Sâmbăta de Sus Răsăriteană și Sâmbăta de Sus Apuseană. Cele două erau despărțite de râul Sâmbăta, care traversează, înainte de a se vărsa în Olt, și satul Sâmbăta de Jos…

Dragomir Mara – Joc de doi ca la Oravița Sâmbătă, oct. 20 2018